sâmbătă, 24 decembrie 2016

Să vină Moş Crăciun

Anul acesta mi-am început mai devreme vacanța de iarnă. Am făcut bradul de-acum o săptămână, un brad ca-n poveşti din țări înzăpezite, cu crengi multe şi dese încât abia am avut pe unde atârna globurile şi apoi duminică am pornit spre Bacău iar de-acolo către Gura Humorului, unde am petrecut câteva zile de relaxare totală. M-am simțit din nou copil înfofolit la săniuş, deși cu mai puțin curaj şi mai multe trânte ca odinioară. M-am bălăcit în bazinul cu apă caldă privind pe ferestre pârtia şi versanții înzăpeziți, cu brazii lor înalți şi drepți, încât atmosfera părea de necrezut.

Piața din centrul orașului, împodobită feeric te îmbia cu aerul său de sărbătoare în acorduri de colinde şi aromă de vin fiert. Am ocupat o întreagă pensiune, dat fiind faptul că ne-am adunat o parte a familionului cu prilejul venirii fratelui meu şi a cumnatei mele de peste mări şi țări. Ne-am simțit așadar ca acasă într-un spațiu minunat în care sper să mă întorc şi cu alte ocazii. Confort de patru stele, amplasare ideală, aproape de centrul orașului dar şi de pârtie sau de complexul de agrement. O vacanță minunată de care m-am bucurat cât am putut în pofida necazului de la începutul săptămânii - inerent vieții în București - mașina ne-a fost spartă şi soțul meu, care nu a putut veni cu noi, a pierdut jumătate din timpul programat pentru rezolvarea indatoririlor de serviciu pe la service şi la secția de poliție. Dar a trecut, rămâne teama de incidente pe care nu prea ai cum să le previi.

În aceste zile de vacanță timpurie am reușit să şi citesc mai mult decât as fi crezut.

Nu mi-am luat prea multe cărți însă am luat kindle-ul cu mine şi am primit cadou de la fratele si cumnata mea o carte în limba engleză a unei scriitoare din orașul în care locuiesc ei - "Where'd you go, Bernadette" de Maria Semple  (pe care am văzut-o pe lista de "to read" a Emei si pe cea a Mihaelei de la Cărți si călătorii").



Acum aştept să văd de-mi mai aduce Moşul ceva. Nu-i cer decât cărți. De care s-o pricepe. Ce-i în wishlist mi-oi lua eu singură,  să nu-i dau mari bătăi de cap, căci important e să le împlinească atâtor copilași dorințele arzătoare. Când eram mică stiam că doar el îmi poate aduce jucării pe care ai mei nu le puteau cumpăra. E drept că nu reușea el să mi-o aducă pe Barbie, spera să mă mulțumesc cu un surogat căruia i se indoiau mâinile si picioarele asemeni celebrei păpuși. Ei bine, nu reușea să mă mulțumească, drept pentru care si acum mai visez la o Barbie originală. Iar ale mele fete au alte preferințe. Cea mică e înnebunită după Five Nights at Freddy (pentru necunoscători - niste creaturi înfricoșătoare) şi a primit deja tot de la "americanii" nostri un set de construit din gama dedicată acestui joc virtual. La noi încă nu au apărut si i -a dat ei prin minte că în țara unde locuiește frate-miu s-ar putea să se găsească. :)))

Merg să mă pregătesc. Mă așez de pe acum lângă brad, poate-poate îl surprind pe Moş în acțiune.

Un Crăciun liniștit vă doresc!

sâmbătă, 17 decembrie 2016

Cărțile lui 2016

Puțin mai e din acest an și mă apuc acum să fac un fel de bilanț al cărților citite în acest an. Mi-a mai rămas timp de cel mult două cărți - una este cea pe care o citesc acum și, poate, mai reușesc încă una până în ultima zi a anului. Doar 30 de cărți au încăput în zilele fâșnețe ale lui 2016 și dintre ele le voi alege pe cele mai cele, să zicem 10, deși aproape toate au fost bune, altfel nu mi-aș fi pierdut timpul cu ele. Nu am criterii clare, citesc cu aceeași plăcere cărți ce abia au văzut lumina tiparului și cărți consacrate a fi capodopere ale literaturii universale. Totul este să mă atragă, să găsesc în ele acel ceva care deschide mintea și sufletul - o fi o cheie, sau ceva asemănător, însă cu siguranță nu arată la fel în fiecare caz în parte. Mi-am deschis pagina de Goodreads și privesc acolo copertele care m-au însoțit de-a lungul anului. Îmi amintesc astfel momente, perioade, uneori scene - din viață sau din cărți.

și....
nu mă pot opri, încât să fie 10, așa cum îmi propusesem. 

Nu e un top, mi-e greu să fac și o ierarhie, și-așa am tăiat destul de greu de pe listă o parte din celelalte 16 cărți. Aș mai adăuga la cele mai cele și cartea pe care o citesc acum - Suntem deja uitarea ce vom fi de Hector Abad Faciolince.

În privința cărților a fost un an frumos, calitatea a învins cantitatea. Aș fi vrut să fi reușit să citesc mai mult însă ceea ce am citit a fost special, am avut parte de cărți minunate și sper să fiu la fel de inspirată și în 2017. 


sâmbătă, 3 decembrie 2016

Au trecut...6 ani

De când n-am mai publicat pe blog am adunat câteva schițe ce n-au văzut niciodată binefacerea butonului Publicați. Au expirat apoi, n-am mai văzut rostul publicării lor, în fine, nu m-am stresat, dar acum constat că pauza s-a făcut cam lungă. Și măcar de aș fi fost în pauză, dar n-am fost, dimpotrivă, am fost mai aglomerată decât de obicei, de nici de citit n-am reușit să mă ocup așa cum trebuie. Între timp, am trecut de la Faulkner la Vonnegut. După „Zgomotul și furia”, am citit „Nechemat în țărână” și-apoi „Pe patul de moarte”, despre care urmează să scriu. Și acum mă delectez cu un „Cutremur de timp” al lui Kurt Vonnegut. Îmi place mult, poate nu atât de mult cum îmi place Faulkner sau Marquez, dar este peste ceea ce mă așteptam. Îmi plac cărțile care te scutură, care te învăluie în duritatea lor și-ți înfățișează idei pe care nu îndrăznisei să le formulezi, dar zăceau latent în tine. Cam așa a fost Exorcizat anul trecut.

Dar altul e motivul pentru care țin morțis să postez azi ceva. E unul aniversar, dacă-mi permiteți, fiindcă în urmă cu 6 ani lua naștere acest blog și eu pășeam timid în mediul online (nu că acum aș fi prea îndrăzneață, dar...). Nu fac vreun bilanț. Pot spune doar că mă bucur că am făcut atunci acest pas.


O fetiță cu codiță vă salută şi speră că ne vom citi şi peste încă 6 ani...

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...