Sunt o ființă care se îneacă ușor în valurile emoțiilor. Într-o străfulgerare, am o vagă senzație că am surprins esența vieții, apoi o pierd printre degete, dar o știu că e acolo, în acel tumult al emoțiilor. Prea mult pragmatism ne face să pierdem ceea ce ne face să fim oameni, ne transformă în sclavi ai nevoilor materiale și eu știu că fericirea stă în lucruri ce nu pot fi cuantificate. Amănunte fără importanță epuizează resurse interioare greu de refăcut. Eu nu-mi pot irosi spiritul în ele. Sunt altfel și poate mai greu de înțeles, dar mai ușor de etichetat greșit.
Am înțeles că puținul timp pe care îl avem la dispoziție trebuie să îl dedicăm sufletului, altfel nu vom simți niciodată mulțumire. Mulți uită sau nu își dau seama. Adeseori îmi vine în minte titlul romanului lui Jane Austen - "Sense and sensibility". Între acestea două, știu de ce parte mă aflu. Voi reciti "Adam și Eva ", o carte specială pentru mine, cu certitudinea că voi descoperi noi valențe și voi regăsi ceea ce n-avea cum să se spulbere. Poți vedea doar una din fețele realității. Sau poți alege să vezi multiplele sale orizonturi.
Mâine nu există, totul e contopit într-o clipă, una singură, care dispare atunci când îți dai seama de prezența ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu