luni, 30 iunie 2014

Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne- Neagu Djuvara

Scrisă în limba franceză, nu pentru români, ci pentru occidentali, așa cum chiar autorul mărturisește în prefața ediției românești, cartea aceasta prezintă într-o manieră pozitivă file din istoria Principatelor- mai precis, perioada de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, sondând însă și mai adânc, atunci când este cazul, până prin Evul mediu. Am citit cu nesaț despre regimul fanariot, despre felul în care se desfășura viața în acea perioadă în Moldova și Muntenia. M-au surprins asemănările pe care le-am putut identifica între ceea ce a fost și ceea ce este, asemănări ce ar putea constitui un argument în favoarea ciclicității istoriei. Bineînțeles, condițiile socio-politice sunt altele, contextul global este diferit, însă nu mi-am putut stăvili nici zâmbetul, nici uimirea, citind pasaje ca acestea

Viena (...) vinde în Țara Românească o mulțime de calești din cele mai elegante. (...) Cred că, dacă ținem seama de populație, în Europa sunt mai puține orașe unde să se găsească un atât de mare număr de echipaje ca la București. Fiecare negustor își are trăsura sa, iar boierii și le schimbă în fiecare an. 

În ce privește strângerea gunoaielor, se pare că cea mai mare parte era lăsată pe seama... haitelor de câini vagabonzi, care străbăteau orașul și care, de altfel, erau mulți și la țară. Străinii o constată uneori cu spaimă.  
Sesizați ceva?

Neagu Djuvara este îngăduitor cu personalitățile și faptele prezentate, parcă în dorința de a împăca prezentul cu trecutul, de a crea o punte sau măcar un canal de observație între acestea. Ne povestește ce-a fost bun și ce-a fost rău, dar parcă nuanțele nu sunt atât de sumbre nici atunci când momentele istorice ar cere revoltă. Apelând la mărturii ale străinilor ce au străbătut meleagurile românești în acele veacuri sau chiar au petrecut mai multă vreme aici datorită funcțiilor pe care le aveau, dar și la documente autohtone cu valoare istoriografică, Neagu Djuvara reconstruiește din fragmente imaginea acelor vremuri.

Amănuntele sunt foarte interesante , culorile epocii se deslușesc cu ușurință, încât ne putem lesne imagina cum arătau oamenii și locurile, cum curgea viața în acele veacuri tulburi ale istoriei noastre. Ediția pe care am citit-o eu nu se bucură de ilustrații, așa cum se întâmplă cu ediția mai recentă. Chiar și așa, totul este destul de sugestiv și poți percepe atmosfera și fără imagini ajutătoare.

Poate ați sesizat unii dintre voi înclinația mea recentă către astfel de cărți istorice Stilul acesteia este, însă, atât de diferit de cel al manualelor de istorie pe care le-am avut de-a lungul anilor de școală, încât acum îmi explic de ce nu m-a pasionat prea mult acest domeniu pe-atunci.

Autorul face, așadar, o prezentare de ansamblu a Principatelor în epoca respectivă, subliniind și influențele culturale ce au marcat-o, lucru lesne de observat și din titlu. Iar dacă influența orientală puternică apare ca firească sub stăpânirea otomană, cea occidentală a pătruns cu o rapiditate uluitoare li s-a manifestat mult mai amplu. Din păcate, însă. nu a reușit să transforme în totalitate mentalitățile, nu a reușit să elimine anumite tare. Iar ceea ce cred eu, cumulând cele citite cu impresiile anterioare, este că poporul nostru este foarte receptiv la ceea ce înseamnă influență străină, însă îi lipsește ceva care să-l facă să asimileze doar ceea ce iar fi benefic. Cu toate acestea, nu pot spune că mi-am format opinii clare în acest domeniu. Sunt o novice în privința lecturilor istorice și n-aș vrea să mă lansez în afirmații mari fără a avea o bază solidă. Mai am de studiat, mai am de gândit.

2 comentarii:

  1. Cred ca exista in multi dintre romani aceasta inclinatie catre cartile istorice si cred ca asta e datorita dorintei noastre firesti de a sti cine suntem. Plus necesitatea de a elimina atatea falsitati ce ni s-au bagat in cap din interese politice. Si nu ma refer numai la perioada actuala, ci si la perioada pasoptista, de exemplu, cand s-a facut propaganda latinitatii noastre. Undeva, in interiorul nostru, vrem sa stim adevarul.
    Deasemeni suntem supusi unui bopmbardament propagandistic in ceea ce priveste calitatile sau defectele noastre.
    Cat despre asemanarea dintre perioada fanariota si perioada actuala, mai exista una, in afara de ciclicitatea istoriei: atat in perioada fanariota, cat si in perioada actuala, domnitorii erau numiti de undeva din afara. Sunt doua perioade in care Romania, ca stat, sufera "influente" agresive din afara. Iar aceste influente se propaga, de sus in jos si asupra poporului.
    Se pare ca atat "influentele" din est, cat si cele din vest sunt nocive pentru noi. De aceea se impune sa stim cine suntem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, ar fi o explicație plauzibilă pentru dorința de cunoaștere. Mi-am propus să citesc mai multe cărți, deși nu știu dacă voi reuși să ajung la concluzii clare.
      Influențele străine exercită o anumită fascinație asupra oamenilor. Chiar și atunci când acestea îi trag în jos. Nu știu de ce.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...