luni, 29 aprilie 2013

Cu 2 treci Bac-ul

Nu am stiut pana acum pentru ca e drept, nici nu am avut de ce sa ma interesez despre asa ceva, ca exista emisiuni destinate celor ce se pregatesc sa dea Bacalaureatul. Asadar, iata ca si televizorul poate fi folosit pe post de meditator pentru cei interesati sa invete ceva. Am dat din intamplare peste aceasta emisune- Cu 2 treci Bac-ul si chiar daca am depasit de ceva ani momentul, am ramas sa privesc si sa ascult ceva vreme cu mare placere. Mi s-a parut o emisiune foarte utila elevilor de-a doispea dar si celor din anii trecuti care nu au promovat la vremea respectiva si isi incearca acum norocul iarasi.


sâmbătă, 27 aprilie 2013

Asa cum ii sade bine unei zile de sambata

Nu stiu cand a fost primavara, ca la noi deja e vara as putea spune. Si as sta numai pe afara, in parcuri linistite, la umbra. Imi face rau soarele care ma bate in cap. Combinat cu starea mea care nu e una de om puternic, am simtit cum ma moleseste soarele. Totusi, cand vine vorba de gimnastica, nu ma simt moale, dimpotriva, mi-e mult mai usor pe masura ce scad colaceii, am abordat miscari mai dificile. Nu pot rezista insa fara apa orice as face si sunt omul care cara doua sticle de apa in poseta-una eu, una ea. Si le terminam foarte repede, de ma bate gandul sa car sticla de doi litri.

vineri, 26 aprilie 2013

Prin viata, cu bine, cu rau, cu speranta

Ca in multe alte ocazii, amalgamul de trairi din care isi extrage seva viata noastra mi se infatiseaza in minte, iar eu le trec in revista ca si cum as face-o pentru prima oara si-mi spun din nou ca e firesc sa fie asa- binele sa se impleteasca cu raul, bucuria cu tristetea, incordarea cu relaxarea- toate acele stari antitetice ce par sa coexiste in viata noastra, in noi. Aproape m-am resemnat cu gandul ca suntem mici pioni ce nu pot schimba lumea cu o simpla miscare si ca, in neputinta noastra, avem aspiratii inalte, formam un mic univers fragil in care viata e materia prima- la fel de fragila si ea.

joi, 25 aprilie 2013

Rasismul nu e intotdeauna de condamnat

Chiar daca rasismul este atat de blamat, in unele cazuri este pe deplin justificat si daca sunt etichetata ca rasista cu privire la o anumita natie, asta e, imi asum treaba asta, nu ma voi simti rusinata pentru ca sunt indreptatita.  Degeaba  organizam programe de integrare, degeaba initiem campanii pline de vorbe frumoase. In timp ce noi tinem discursuri, ei fac legea pe strada si nu vor sa fie altfel decat sunt. Poate nu toti, dar o mare parte din ei, cu siguranta.  Detin suprematia pumnului si a gurii spurcate, nu doar ca isi inchipuie ca pot, ci chiar fac ce vor, iau in stapanire teritorii publice de parca ar fi pe tarlaua lor si tu, ca roman, nu ai ce face, nu te poti pune cu ei fiindca adesea umbla in grup ori, daca nu sunt impreuna si nici nu se cunosc, se aduna oricum cand e vorba de cel mai mic conflict si orice logica sau dreptate este imediat anulata in fata lor.

Camilo Jose Cela- Familia lui Pascual Duarte

Trebuie sa recunosc ca nu-mi vine usor a vorbi despre cartea aceasta, cu toate ca, sau cu atat mai mult cu cat, lectura sa a insemnat o delectare pentru mine. Incercand sa fac abstractie de faptul ca autorul ei a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1989, pot afirma ca am simtit ca am in fata o carte mare, o carte cu greutate- desi cele mai putin de 180 de pagini n-ar fi putut sugera acest lucru. Nu am pornit la drum cu prea multe amanunte despre ea, doar ce scria pe spatele cartii si cateva scurte aprecieri ce subliniau importanta sa, astfel ca, intr-adevar, aveam ceva asteptari. Si nu au fost zadarnice, cu fiecare pagina parcursa ma convingeam tot mai mult ca nu-mi fusese in van recomandata.

Scriitura lui Cela are o amprenta distincta, un rafinament minutios construit, desi raspandeste atata naturalete. Intr-atat m-au fermecat frazele sale, incat firul epic a ramas pentru mine in subsidiar, dar nu in umbra. Cel mai bine se potriveste cartea aceasta cu o lectura in mijlocul naturii, intr-o zi insorita, calda, cu frunzisul frematand lin  deasupra. In inlantuirea lor, cuvintele te invaluie cu o atingere catifelata. Te imping catre meditatie- iubire, ura, vinovatie, resemnare, lupta. Iertarea propriei constiinte, ce este poate cel mai greu de obtinut.

miercuri, 24 aprilie 2013

Un gust amar pe marginea Noptii Cartilor Deschise

Daca mai devreme imi exprimam speranta ca evenimentul de aseara a fost unul frumos, ulterior am aflat de pe net ca nu a fost deloc asa, iar asemanarea dintre cei dornici de carti cu cei dornici de tigai la reducere a fost frapanta. Pacat ca nu a fost asa cum ar fi trebuit, adica sa fie cu adevarat o expozitie de carti iluminate in amurg si apoi in noapte, iar ulterior, daca tot a fost vorba de carti gratis, sa fie impartite si acestea. Eu chiar ma gandeam cum va fi daca merg, in eventualitatea ca vreau o carte din cele expuse, avand in vedere ca nu puteam sta pana tarziu. Pentru ca am crezut ca acea expunere a cartilor va avea si ea oarece durata, nu doar cateva minute, ma gandeam la pozele care le voi face, mai ales ca vazusem pe net imagini de la evenimente asemanatoare. Acum zic, bine ca nu am fost.

Nu stiu a cui a fost vina, poate ca s-a crezut ca publicul dornic de carti, asa cum si eu sperasem, va da dovada de maniere mai alese si de un spirit mai cizelat. Nu credeam ca se va imbulzi lumea si la carti, pentru ca persoanele pe care eu le cunosc ca iubitori de carti nu ar fi facut asta. Ba ar fi preferat sa cumpere carti de la standuri anume amenajate in vecinatatea covorului de carti, privind cu incantare peisajul inedit. Initiativa a fost una foarte frumoasa, mi-ar place ca ea sa se repete, dar in conditii de organizare mult mai bune si mai adecvate cetatenilor nostri.

Imagini si un articol relevant in acest sens privind impresiile de dupa eveniment, gasiti aici .

Cum am petrecut eu Ziua Cartii

Vrut-am eu sa merg aseara pe Lipscani si-am asteptat cu emotie intreaga zi sa se faca seara. Nu eram complet sigura ca voi ajunge, dar am tot sperat, am facut calcule, ba chiar si o scurta lista cu ce titluri mi-ar place sa gasesc. Si cu putin inainte de ora la care ma gandisem eu sa plec, a venit sotul acasa si au inceput si stirile si intre ele, o scurta transmisiune in direct de la locul respectiv, unde multiime de oameni asteptau sa inceapa evenimentul mult asteptat, pe marginea multimii de carti deschise pe pavaj. Si am cantarit amandoi avantaje-dezavantaje, la care s-a adaugat propunerea lui de a cumpara acele carti ce le doream decat sa ma ingramadesc acolo. El e genul care prefera sa dea mai mult decat sa stea la cozi sau sa se imbulzeasca. Numai ca nu era doar asta pentru mine. La urma urmei, nici nu ardeam de dorinta dupa titlurile alea si la cate am deja, nu era asta o urgenta. Altceva ma tragea acolo. As fi vrut sa vad, sa asist, prea frumos mi se parea totul. Si presupun ca asa a si fost. Nu cred ca doritorii de carti ar fi semanat cu doritorii de tigai.

marți, 23 aprilie 2013

23 aprilie si evenimentele ei

M-am chinuit sa gasesc o melodie anume, pe care sa o postez aici pentru tatal meu, care intamplator mai poarta si numele de Gheorghe, dar nu am dat de ea sub nicio forma. Astfel ca, o sa ma multumesc sa ii transmit felicitarile mele, multa sanatate si multe bucurii, si bineinteles, sa ii urez traditionalul La multi ani!


In alta ordine de idei, astazi este si Ziua Internationala a Cartii, prilej de bucurie pentru cei impatimiti de lectura, o zi sarbatorita in diverse moduri in stransa legatura cu cartile. Fie prin reduceri pe site-urile editurilor, fie prin daruire de carti, asa cum este ineditul eveniment organizat de ziarul Ring si Editura Litera in seara asta, pe Lipscani. O idee minunata zic eu, sa pavezi o strada cu carti luminate, cred ca va arata superb si, in plus, doritorii vor primi carti din cele expuse acolo.

duminică, 21 aprilie 2013

Cateva vorbe

Ceasul ala interior stie cand e duminica. Si de fiecare data imi da un somn lung din care oricat ar fi ora mi se pare devreme sa ma trezesc, parca nu m-am odihnit de ajuns. Asa-s de franta de parca am tras la harlet toata saptamana. Apropo de harlet, nu stiu daca v-am zis ca am plantat cei doi copacei primiti in urma campaniei vALLuntar. Cred ca sunt deja doua saptamani de atunci.

Sper ca vremea sa-mi permita azi orele de lectura in natura. Caci macar o data in saptamana pot avea fara griji aceasta placere. Am descoperit eu saptamana asta si aici un parc in care pot citi, intr-o zona splendida, linistita, incat pot fi atenta si la carte si la copil. Nu e chiar aproape, dar cum pentru mine mersul pe jos e o placere, voi merge din nou, cat de des voi putea. Nu prea ii inteleg eu pe cei care nu concep sa mearga pe jos nici o statie de autobuz si observ ca distantele se masoara in statii. N-ar merge pe jos atat timp cat exista alternativa transportului public, nici sa-i pici cu ceara.

Si e atat de placut sa te plimbi, daca nu esti presat de timp, locuri, oameni, cladiri iti ofera o panorama diversa si interesanta. Si miscarea e sanatoasa.

Pana una-alta, sper sa ies din starea asta de oboseala, sa ma dezmortesc. Putina mobilizare, nu?

vineri, 19 aprilie 2013

Cel mai frumos compliment

Ma striga sotul sa-i aduc nu stiu ce. Eu intru in camera, neintelegand ce spusese, o silueta neagra, cu parul prins dezordonat, cautand in acelasi timp si altceva, daca tot eram in zona, probabil sosete in dulap. Si el ramane fara cuvinte. Ingaima totusi- "Uau!" Si eu zic "Ce?" De bine, de rau, inca nu stiam ce il frapase in aparitia mea de Muma a padurii despletita. Baigui si eu ceva, incercand sa aflu ce voia sa-i aduc. Si el imi spune repede, dar dupa ceva ragaz de profunda gandire- " Stau nadragii astia pe tine ca pe gard." Cel mai fain compliment pe seara asta. Singurii pantaloni dinainte care datorita snurului nu cad de tot de pe mine si-i mai pot purta.

O lectura tulburatoare- In mers de rac

Laureat al Nobelului pentru Literatura in 1999, Gunter Grass este un scriitor a carui opera intentionam de mult sa o citesc. Si am inceput cu ceva de dimensiuni reduse, pe care autorul o subintituleaza "nuvela"- In mers de rac, o alegere foarte inspirata, caci stilul in care scrie Gunter Grass, impletit in constructia inedita a textului si a povestii in sine, si nu in ultimul rand subiectul cartii, s-au dovedit a fi magnetizante. Pana acum, fara sa fi studiat in amanunt istoria naufragiilor, credeam ca Titanicul, cel mai celebru, a fost si cel care a dus cu sine in adancurile oceanului cele mai multe fapturi omenesti. Dar se pare ca nu a fost asa. Spre sfarsitul celui de-al doilea Razboi mondial, un submarin rusesc reusea sa scufunde vasul Wilhelm Gustloff, incarcat cu aproximativ 9000 de refugiati german. Repet, numarul fiind doar aproximativ, caci in acel haos nu fusese posibila inregistrarea tuturor pasagerilor, iar cea mai mare parte a victimelor au fost femei si copii.

miercuri, 17 aprilie 2013

Din jurnalul balenutei

Fiindca m-a starnit oarecum un articol al carui link o sa-l pun maine, ca acum sunt pe faimoasa tableta si nu ma chinui, m-am gandit sa va mai zic cum stau cu kilele. Saptamana trecuta nu a fost una tocmai buna, abia am reusit un kilogram sa mai cobor, am avut o stagnare de cateva zile si nu am fost prea incantata, mai ales ca nu am sarit de pe fagas. Dar acum a inceput sa se miste iar acul si sper ca maine, dupa ziua super alergatoare de azi, sa mai cobor jumatate de kilogram. Ca ma obisnuisem cu jumatate de kg in minus din doua in doua zile, si asa as vrea sa continui pana...nu stiu exact pana cand, dar nu chiar cum imi zice al meu ca asa ma pot reduce la zero in nu stiu cat timp, ca n-am stat sa calculez.


Oricum, faptul ca pot purta deja niste pantaloni care mi-au placut enorm de mult si au costat o groaza de bani la vremea aceea, e un motiv sa fiu incantata. Misto a fost ca, dupa nu foarte mult timp, acei pantaloni imi ramasesera mari. Cap sec sa investesc atat stiind ca sunt la cura de slabire si ca vreau sa mai dau jos. Dupa ce au ramas mari, mi-i lua uneori sora-mea. Apoi, dupa vreo doi ani, incapeam in ei, dar aveam totusi nevoie de curea. Dupa alti ani in care nici nu mai visam la ei, ii pot purta iar... pana or ramane iarasi mari. Sper. Si nu ma supar.

O sa fac si eu niste poze, in viitorul apropiat. Adica trebuie sa pun pe careva. Ca sa nu fac poze in oglinda. :)))

Un articol foarte interesant

Am dat din intamplare peste acest articol intr-un grup pe Facebook si am considerat oportun sa vi-l fac cunoscut. Cu precadere il invit pe Mircea sa arunce o privire.
http://holisterapi.wordpress.com/2013/04/16/lucruri-interesante-despre-romania/

Asa ceva mi-as lua... ce ziceti?

Cum vreun an de zile am fost nevoita sa folosesc o tableta, din lipsa de alta sursa de internet, chiar daca o buna perioada de timp am suferit de pe urma schimbarii, nereusind sa ma obisnuiesc cu scrierea in sistem touch, totusi trebuie sa recunosc ca acum constientizez mult mai bine avantajele. Si intre timp m-am si obisnuit cu scrisul articolelor la tableta, chiar daca anumite lucruri nu stiu inca sa le fac- cum ar fi postarea link-urilor altfel decat manual sau a fotografiilor in articolele de pe blog. Dar... e mare lucru sa ai internet oriunde, oricand si sa poti face mai mult decat de pe un simplu telefon conectat la internet. Eu am folosit tableta de serviciu a sotului, care nu stiu daca are alt nume in afara de cel al retelei de comunicatii mobile- nici prea-prea, nici foarte-foarte. Insa el e toata ziua plecat si nu ma pot folosi decat seara si in week-end-uri de tableta lui. Asa ca, daca as avea resurse disponibile pentru un mic cadou pe care sa mi-l fac, mi-as lua o astfel de tableta, la un pret rezonabil pentru buzunarele noastre. Si mai are inclusa si o husa cu tastatura, ceea ce pana acum nu am avut. Adica avea a sotului husa, dar fara tastatura.

Produse evoMAG.ro


Nu zic ca n-ar insemna un efort, dar cand si cand fiecare merita cate un cadou. Pana la ziua mea mai e ceva vreme, nu chiar asa multa cum as vrea, pe de alta parte. Dar daca ma gandesc bine, as folosi tableta si pentru a citi carti electronice, ecranul fiind mult mai potrivit pentru asta decat cel al modestului meu Touch Pro II. Hai ca eu inca visez, deocamdata cheltuielile prioritare sunt altele, dar... nu se stie...

marți, 16 aprilie 2013

Coada

Tinand seama de faptul ca Tara de sub fluturi mi-a produs o foarte placuta impresie, cand am dat din pura intamplare peste romanul de debut a lui Dragos Voicu- Coada, premiat de Editura Cartea Romaneasca in 2009, n-am stat pe ganduri si l-am cumparat imediat. Si m-am si apucat de el. Citisem eu ceva recenzii asupra lui, descoperind atat aprecieri, cat si critici, si asta mi-a starnit si mai mult interesul, cu atat mai mult data fiind existenta etichetei debutului, aceasta din consideratii de ordin subiectiv, voiam sa vad si eu ce si cum se apreciaza in cazul  unui scriitor aflat la inceput de drum.

Ca impresie generala, pot spune ca mi-a placut mult si aceasta carte si principala mea critica la adresa ei ar fi faptul ca este prea scurta, fara insa ca acest aspect sa aiba un impact negativ asupra continutului. Cred chiar ca daca fiecare scena ar fi fost mai amplu dezvoltata, ar fi fost oarecum stirbite farmecul si fluiditatea textului. Dar stati, ca nu v-am expus tema- despre ce fel de coada este vorba. Una din cvasiintalnitele cozi de oameni in perioada nu foarte indepartata, de care, cei ce au trait-o din plin, nu-si amintesc cu placere. Eu, care nu m-am scaldat prea mult in acele ape tulburi, n-am prea multe amintiri proprii. Astfel ca, raportandu-ma la ceea ce am citit, adesea am avut impresia absurdului, dar stiu din amintirile altora ca acel absurd era crunta realitate.

luni, 15 aprilie 2013

Dulce nostalgie... pe urmele lui Grigore Bajenaru

Cismigiu et Comp

De acest roman am aflat, spre rusinea mea, destul de tarziu, depasisem cu mult varsta adolescentei si, de cate ori am gasit referiri la el, impresia mea a fost ca este cu si pentru adolescenti. Ceea ce nu a facut ca dorinta mea de a-l citi sa fie atenuata. Iar rasplata, satisfactia sufleteasca traita, a fost peste asteptarile mele. Am pornit la drum cu gandul ca recuperez o lectura potrivita altei etape a vietii mele, ca umplu o lacuna din trecutul meu de cititor, dar ceea ce am citit mi s-a parut nu doar adecvat varstei pe care o am, ci si oricarei alte varste deasupra ei. In afara de faptul ca m-am amuzat cum n-am mai facut-o de mult citind o carte, acest splendid roman a avut harul de a rascoli in maldarul dezordonat al amintirilor mele, trezind la viata amanunte de care nu numai ca uitasem complet, dar nici nu cred ca mi le-as fi putut aminti altfel, toate, cum era de asteptat, incarcate de emotii nostalgice.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Atat de bine si de frumos... si o urare pentru a mea bunica

Cat de sublima traire! Nu vreau sa imprumut accente poetice, dar asa mi-am simtit sufletul de plin, desfatat din plin de atatea si atatea imagini, de aerul cald si deosebit de placut, de lumina minunata a soarelui, de fiecare floare si de fiecare frunza... Pe o banca, in compania unui laureat Nobel- Camilo Jose Cela. Apoi pe stradute linistite, cu aerul si straiele lor de sarbatoare. Una din zilele in care te simti debordand de dragoste de viata, cand simti ca asa ai vrea sa traiesti o mie de ani. Iar minunile din care natura ne ofera cu prisosinta m-au uluit, mi-au coplesit fiinta si ma simt patrunsa de o bucurie de nedefinit.

Si mai am un motiv de bucurie. Bunica mea draga implineste astazi o varsta. Cu mult dor si multa recunostinta in suflet pentru cea care m-a ocrotit si ma ocroteste inca precum o mama, ii doresc sa ne traiasca multi, multi ani de acum incolo, incat sa isi vada si stra- stranepotii. La multi ani, Flori! plini de multe, multe flori...

vineri, 12 aprilie 2013

De tot felul, adunate

Zic- hai sa scriu si eu, ca n-am mai scris pe blog zilele astea, fara motive intemeiate. Vreo cateva ciorne si doua recenzii asteapta hotararea mea de a le cizela si-apoi a apasa butonul magic. Si-uite ca n-am avut fie chef, fie timp. Nu ca as fi facut cine stie ce. Mai multe plimbari- recunosc. Daca-s atat de fermecatori copacii infloriti... Chiar de-a fost mai frig, eu tot pe drumuri. Si am sio reusit sa citesc mai mult pe zi decat in ultimul timp. La inceput de an, pe Goodreads, mi-am propus eu sa citesc 60 de carti in anul de gratie 2013. Si sunt cam in urma, dar nu-i bai. Daca ma apuc, de exemplu, de Donul linistit al lui Solohov, e ca si cum as citi cel putin 4 carti de dimensiuni medii spre mici, daca poate fi facuta o astfel de evaluare.

Azi sotul meu schimba rotile de iarna cu cele de vara. Sper ca vremea nu mai are de gand sa ne faca vreo surpriza care saimpuna vechea textura de cauciuc. Nu de alta, dar eu deja sunt numai cu gandul la tei infloriti, la tricouri si alte haine lejere. Si prevad ca-mi va fi mult mai lesne de indurat caldurile. Doar nu am de gand sa ma opresc aici din subtiere. Ma pot lauda deja cu un splendid 69... de kg.

marți, 9 aprilie 2013

O zi de marti ce nu s-a dezmintit

Ce minunat ma simt! Nici nu pot spune clar ce am, parca ma incearca o raceala, dar ceea ce simt e doar o fierbinteala in zona fetei, somnul de dupa-masa s-a dus el stie unde, printre nervi si multa oboseala si pierderea rabdarii. De dimineata am pornit eu incantata sa prind un voucher de la litera si KFC. Poate ati aflat de aceste vouchere. In fine, n-am gasit unde se imparteau si am intrat in librarie sa intreb, ca nu-mi era de cafea, dar o carte mi-ar fi placut sa primesc. M-am dezumflat repede cand am aflat ca oricum nu pot alege cartea, cea oferita nu ma interesa, asa ca am abandonat ideea. A trebuit totusi sa imi satisfac cumva pofta starnita si am intrat in alta librarie unde am avut norocul sa gasesc o carte pe care nu mai speram sa o pot gasi. Scriu dupa ce termin de citit, ca am si inceput-o in parc, desi nu terminasem inca ceea ce citeam.

luni, 8 aprilie 2013

Pentru tatal meu

Aceasta saptamana incepe cu o zi importanta. Ziua tatalui meu, care implineste o varsta rotunjoara, pe care oricum ai intoarce-o, tot atat iti da. Sa ne traiasca, sa fie sanatos si voios, si viata sa-i fie bogata in bucurii si clipe tihnite.

La multi ani, Uatisorul meu! Daca citesti aceste randuri, sa stii ca ma gandesc la tine si sarbatorim de la distanta aceasta zi minunata. Virtual, cateva flori pentru cel mai bun tatic din lume!


Fata cu cercel de perla

De-a lungul timpului am tot auzit de aceasta carte. Si numai lucruri bune, impresii cat se poate de pozitive. Abia acum am ajuns sa o citesc si eu. Caci, nu-i asa? O carte buna nu se demodeaza niciodata. Povestea exercita o fascinatie aparte, ilustrand nu doar o epoca destul de indepartata- secolul al XVII-lea, ci si o alta lume si destine tulburatoare. Povestea unui tablou. Sau a persoanei zugravite in el. Poate ca vi s-a intamplat vreodata, privind un tablou, sa va intrebati cine ra persoana pictata acolo, ce viata avea, ce patimi, ce temeri, ce doruri. Ori poate v-ati intrebat cum a ajuns sa fie pictat un anumit tablou, de unde si pana unde a ales pictorul tema respectiva.

duminică, 7 aprilie 2013

Si eu, dupa vreme

Am avut o sambata frumoasa, m-am pliat pe starea vremii si am facut plimbari, am iesit in Cismigiu spre seara cu o prietena si a ei fetita. Si bineinteles si cu a mea, ca fara nu e nicio sansa. Iar noi astea mari, inca tinere, de-o seama fiind, tanjeam dupa o cafea in tihna la restaurantul de pe lac ori macar la o plimbare in care sa putem doar admira straiele de primavara ale parcului. Era atat de frumos dar atat de solicitant sa supraveghezi doi Speedy Gonzales in aglomeratie. Cred ca de acum voi prefera sa merg in timpul saptamanii, cand e mai putina agitatie.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

De ce citesc? De ce sa cititi?

Daca ma intrebati de ce citesc, primul raspuns care imi vine in minte ar fi acela ca nu ma pot opri. Pur si simplu nu-mi gasesc locul, nu am stare sa stau undeva, fara o alta ocupatie, si sa nu citesc. De cate ori ma trezesc ca nu am ce sau nu pot face ceva intr-un anumit moment, mintea mea se indreapta catre lectura. Un strop de timp liber- cartea si... sa citim! Astfel, timpii morti sunt umpluti intr-un mod deosebit de placut. Si nu mai sunt timpi morti, ci prind viata, ba chiar mai multe vieti, atatea cate personaje mi se perinda prin fata ochilor in paginile cartilor.

Cand nu citesc si-mi petrec timpul liber navigand pe internet, imposibil sa nu vizitez o librarie online, pentru simplul motiv ca nu pot sta departe de carti. Simt nevoia sa le vad macar virtual copertile, intuindu-le continutul care mai de care mai ispititor. Si astfel, nu de putine ori, am ales sa cumpar carti online, atrasa si de reducerile existente aproape permanent in librariile online.

vineri, 5 aprilie 2013

Pentru eternul feminin din noi

Cum primavara a venit, desi inca nu-i resimtim foarte acut prezenta, apare dorinta de innoire a garderobei. Nu e suficienta scoaterea la lumina a hainelor mai subtiri din anii trecuti si scoaterea temporara din uz a celor groase, de iarna. Mai mult decat atat, venirea primaverii parca ne determina sa dorim haine noi, care sa ne confere o imagine proaspata, asemenea naturii ce ne inconjoara. Iar pentru noi, femeile, aceasta dorinta este cu atat mai puternica. Si ea nu vizeaza doar sectorul vestimentar. La fel de mult ne-ar surade si o pereche de incaltaminte noua, daca nu mai multe. Sau produse cosmetice si de machiaj adecvate si, daca se poate, cat mai deosebite fata de cele de pana acum, ca sa evidentiem mai bine schimbarea anotimpului. O data cu natura, si acel ceva din noi, specific noua, femeilor, isi cere drepturile la renastere. Ne scoatem de sub mormanul de haine calduroase trupurile dornice de rasfat din partea soarelui si vrem ceva nou. Cautam prin garderoba convinse de la bun inceput ca prea putine ne vor fi pe plac. Nici pantofii din toamna trecuta nu mai sunt asa cum ii stiam, parca si-au pierdut farmecul, parca nu se mai potrivesc si, oricum, din moment ce in urma inventarului rezervei impresionante de haine, putine au trecut testul, era firesc ca si incaltamintea va parea anosta.

joi, 4 aprilie 2013

"Libris.ro iti scoate cartile din wishlist si ti le trimite acasa!"

Cum de carti nu ma satur niciodata si oricat de multe as avea deja, tot am un wishlist generos fie in minte, fie pe diferite site-uri pe unde am un cont, concursul organizat de Libris.ro, cunoscuta librarie online, pe unde bantui adesea cand vreau sa cumpar carti online, nu putea sa ma lase rece, mai cu seama ca este un concurs de creatie.

Participarea presupune cerinte destul de simple, astfel ca, daca va face cu ochiul un concurs ale carui premii constau in multe carti, despre care va voi spune mai multe mai jos, ceea ce aveti de facut este sa scrieti un articol cum este al meu, prin care va anuntati participarea la acest concurs "Libris.ro iti scoate cartile din wishlist si ti le trimite acasa!"si sa postati link-ul catre acest articol pe pagina de facebook a Libris.ro  Articolul trebuie sa contina sigla Libris si link spre Libris.ro pe cuvintele-cheie folosite si de mine mai sus.

miercuri, 3 aprilie 2013

O lectura cu aroma de ceai in cesti de portelan- Enigma la mansarda

Cu romanele scrise de Rodica Ojog- Brasoveanu, cel putin cele politiste, stiu sigur ca nu dau gres si ca, indiferent de dispozitia pe care o am, o astfel de lectura ma va destinde, imi va fi in mod cert pe plac. Nici nu gasesc necesar sa va dau amanunte despre subiectul ultimului roman politist citit. Desi este deosebit de incitanta, intriga in sine nu este atat de importanta pentru mine pe cat sunt atmosfera, personajele, limbajul- fiecare detaliu creeaza un cadru irezistibil. E ceva caracteristic stilului ei, incat pana si obiectele descrise cu finete au un rol al lor in definirea atmosferei.

 O casa somptuoasa, cu o arhitectura deosebita, o gradina imbietoare ce te face sa uiti de timp, mobilier vechi, din lemn masiv, tapiterii scumpe, obiecte de arta valoroase, o cafea la Capsa, o fotografie pe o urna funerara, ce apare apoi si in alte locuri, raspandind aceeasi iluzie a privirii dincolo de timp- presarate cu acea doza de straniu, cu suspiciuni la tot pasul, siluete vagi ce se strecoara in intuneric, in timp ce scara de lemn scartaie singuratica, Toate acestea iti supun simturile. Si e placut sa citesti o astfel de carte, ce te poarta intr-o lume nu de foarte mult timp disparuta, dar totusi atat de indepartata si totodata parca stranie chiar si atunci cand nu se intampla nimic.

marți, 2 aprilie 2013

Cladiri muribunde

Cum vremea placuta mi-a deschis noi orizonturi, incerc sa imbin preferintele celei mici cu ale mele, incat sa gasesc si eu un punct de atractie in micile excursii pe care le facem. Desi este inca mica, am deprins-o cu mersul pe jos distante lungi, care pot descuraja si un adult. Dar nu prea se plange, mai ales daca mergem in locuri in care se poate juca dupa bunul plac. Ieri, dupa ce am plecat din Cismigiu spre Universitate, am ales un traseu necunoscut, mai intortocheat ca de obicei, in dorinta mea de explorare a stradutelor ce sunt inca animate de cladiri vechi- una din pasiunile mele. Cat imi place sa le privesc, iar cele din acele zone sunt impresionante.

luni, 1 aprilie 2013

A trecut

Stiam ca asa va fi, intr-un fel sau altul. Dar asa sunt eu, emotiile ma invaluie adesea si ma fac sa cedez in fata lor. Acum, sunt bine. Sunt in alta stare. Stiam eu ca acolo Sus, Cineva ma iubeste. Si pentru ca o astfel de zi, insorita, calda, nu poate fi irosita intre peretii cutiei de chibrit, cu odrasla de mana voi purcede spre un parc. Cel mai potrivit pentru lectura cartii din acest moment- Cismigiu et comp.

Sa ne citim cu bine! Un inceput de luna si de saptamana minunat sa aveti! La pacaleli nu ma pricep.

Emotii

Inceput de luna, inceput de saptamana. Ambele intr-o maniera descurajatoare. Cu adevarate prapastii prin stomac, dublate de emotivitatea si timiditatea de care nu duc in lipsa in general. Pe toate liniile- prost. Nu-mi place starea pe care o am, nu reusesc deocamdata sa o inlatur. Pur si simplu o contemplu, ii simt fiecare spin si nu pot decat sa ma supun ei. In momente importante nu sunt persoana care sa faca fata cu brio unei discutii, emotiile ma tradeaza, imi dezvaluie slabiciunile. Acum scriu mai mult intr-o incercare de a-mi mai descarca din tensiune. Desi imi repet in sinea mea ca exista Cineva care ma ajuta in fiecare moment si, probabil si acum se va intampla asa, nu ma pot sustrage deznadejdii, pare a fi mult mai puternica decat acel gram de incredere, de credinta in Bine.

Desigur, o urma exista, altfel nici de gandit nu as putea. Pot doar sa sper, momentan. Revin mai tarziu, poate cu ganduri mai increzatoare, mai bune.

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...