marți, 27 septembrie 2011

Verzuliile sunt pe duca


Am un copac in fata balconului, ale carui frunze se pare ca se vestejesc ceva mai tarziu. Pentru ca, la o privire superficiala, mi se par ecomplet verde. De aceea am fost surprinsa cand, in parc, am zarit presarate pe alocuri covoare stravezi de frunze uscate. Inca nu sunt multe...cate una ici si colo, in dreptul unor copaci. Altii se incapataneaza sa isi pastreze vesmantul cat mai mult. IN padure insa, frunzisul a prins a se arami pe alocuri... vazut din departare, pare o cuvertura ce acopera intinderea de copaci.

E frumoasa si toamna, are si ea farmecul ei. Imi amintesc cum cautam felurite frunze, in cele mai ciudate nuante si degradeuri. Fie le foloseam la lucru manual, fie le puneam in carti, spre pastrare.Or mai fi si acum acolo, cine stie...cine mai stie? Adunam castane din care faceam apoi, cu ajutorul betelor de chibrit felurite animalute.

Ogoarele de porumb abia acum le-am observat ca sunt portocalii... s-au vestejit cocenii si eu nici nu bagasem de seama. Deodata le-am vazut pe toate, de parca s-ar fi schimbat peste noapte. Dar, slava Domnului, am avut o vara prelungita. Cald e si-acum la amiaza, cald si bine. Numai seara, noaptea si dimineata te inteapa sagetile frigului. Inca nu e frig in toata regula, dar e. Seara, uit sa imi iau ceva mai gros si cam tremur in tricou, dar inca e bine, inca as putea spune ca e o vara tarzie.

Dar e toamna... o toamna inca blanda si placuta. Strugurii, nucile, merele mele miros a toamna... si miros atat de frumos. Si parca-s mai frumoase ca in alti ani. Inca mai am timp sa pun pe iarna ceva legume, caci la iarna, cine stie ce-o mai fi...

5 comentarii:

  1. Si mie imi place toamna, cu multitudinea ei de culori, cu soarele bland, si cu noptile racoroase in care pot si eu, in sfarsit, sa dorm ca omu'!

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru mine , toamna, e cel mai trist sezon din an.

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar, este toamna, cu toate ca inca nu-mi vine sa cred ca a trecut vara. Totusi, cred ca e cea mai frumoasa toamna din viata mea.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...