joi, 21 iulie 2011

Putina palavrageala


Saptamana s-a scurs iarasi printre degetele mele...si ale tale, si ale lui...ale tuturor...nu, nu e chiar sfarsit de saptamana, dar aproape...Si pentru mine a zburat dintr-un motiv pe care il veti descoperi maine. Citeam ieri pe blogul lui Iosazaur o leapsa cu titlul Cat insemn eu in online? sau ceva de genul asta...si, avand in considerare lipsa mea de saptamana trecuta, am constatat cu placuta uimire ca, macar pentru un grup restrans de oameni insemn ceva...va multumesc pentru interesul pe care mi-l acordati, ma bucur cand constat ca va place ceea ce scriu...cu toate ca lipseam, v-ati exprimat parerile privind ideile lasate de mine, desi stiati ca nu va pot raspunde. Si meritati multumirile mele...pentru unii dintre voi prezenta mea in online conteaza si nu pot decat sa ma bucur.
Asadar, astept week-end-ul...inca nu stiu sigur daca voi avea sau nu musafiri, caci sunt nehotarati. In orice caz, va veni tata, duminica...sigur, caci are luni un examen de sustinut...e un examen decisiv, de care depind foarte multe si uite ca acum a venit randul meu sa am emotii pentru el, asa cum cu siguranta a avut el pentru mine in repetate randuri, de-a lungul vietii mele de scolar. E ciudat cand se inverseaza rolurile...si cu atat mai mult cand il stiu si pe el emotionat, caci la acest capitol semanam in totalitate. Sper doar ca examenul sa se bazeze pe corectitudine si nu asa cum ne-am obisnuit sa fie, pe pile si alte mis-masuri...Tineti-i si voi pumnii sau, ma rog, trimiteti-i un gand bun, caci are nevoie de un sprijin ce depaseste puterile sale.
Acum fug in parc si la posta, sa platesc rata...iar si iar...inca vreo 9 ani de-acum incolo...daca nu am parte de vreo minune intre timp...si uite-asa se duc banii de cum ii luam...care pe rata, care pe chirie, care pe facturi...vin cu o mana si pleaca cu zece maini...deh, suntem obisnuiti, ca doar suntem romani...ce ramane de pus pe masa, nu stiu...deja suntem in minus cu cateva zeci de lei...ne vom descurca din putin, ca multi altii, facand bani din piatra seaca...

4 comentarii:

  1. Nasol ca aveti rate, ca stiu cum e. Io am terminat creditul de 5 ani in iunie, luna trecuta. Si deocamdata nu mai vreau altul. Stati cu chirie? :( Aici ar trebui facut ceva, desi stiu ca e aproape imposibil.
    Sigur ca-i tinem pumnii tatalui tau, si te inteleg cand scrii ca-i greu atunci cand ai emotii pentru altcineva.
    Bine macar ca s-a racorit afara :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca tu, la varsta ta, observi cum zboara timpul, inseamna ca intr-adevar zboara. Parca abia a inceput vara si uite, cat mai este pana se termina?

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Loopoo: Da, e imposibil sa nu mai stam cu chirie...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mircea Vladut: Sa stii ca n-am uitat sa scriu despre timp...am scris deja, dar parca tot nu e gata, nu sunt multumita...
    Vara acus se duce...

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...