sâmbătă, 30 aprilie 2011

Superstitiile-temeri intemeiate sau autosugestie?


Superstitiile- credinte populare, respectate cu sfintenie de catre inaintasii nostri. Cum au luat ele nastere, nu stiu. Probabil un sir de experiente repetate legate de un anumit fenomen,a dus la crearea unei superstitii.  Personal, sunt sceptica, mai ales avand in vedere modul de transmitere al acestora, din om in om, prin viu grai...ma indoiesc ca ar avea o baza reala. In prezent si-au pierdut mult din consistenta, lumea moderna nu mai are loc pentru astfel de  credinte  empirice...putine sunt cele care au supravietuit, insa nici acestea nu sunt crezute orbeste.

Mancatul prin straini


Eu una am o problema cu mancatul prin straini...de fapt nu neaparat straini, straini, ci orice casa care nu e a mea. N-o fi la mine curatenie luna, nu-mi sclipeste nici podeaua, nici peretii, dar macar stiu ca sunt microbii mei. Cand vine vorba sa mananc de la altcineva, o importanta mare o are impresia pe care mi-o lasa casa respectivei persoane si de ce nu, persoana in sine. Daca mi se pare mie ceva necurat sau daca vreun miros nu e pe placul meu, ma cam ia scarba. Nu e vorba de mirosul mancarii, ci de mirosul casei. Sunt multe detalii care iti pot dezvalui gradul de igiena in care se prepara mancarea. Si involuntar fac o astfel de analiza cand trebuie sa mananc ceva la altcineva. Dupa o scurta trecere in revista a casei, am in vedere si obiceiurile persoanei...mai ales la tara, unde nu exista apa curenta, am adesea dubii in privinta igienei si-mi cam piere pofta de a manca. Nu zic ca oamenii de la tara sunt mai murdari, dar am sesizat ca le cam lipseste reflexul de a se spala pe maini ori de cate ori se murdaresc. Sunt destui si la oras care uita sa se spele... Stiu, sunt cam sclifosita la mancare, dar ce sa fac, daca nu pot trece cu vederea peste anumite amanunte?

vineri, 29 aprilie 2011

Moartea...punct final al existentei noastre?


Moartea- un fenomen firesc si inevitabil pentru oricare dintre noi...toti ne temem mai mult sau mai putin de ea, tocmai pentru ca stim ca mai devreme sau mai tarziu, ea ne va rapi din mijlocul celor dragi, ne va frange brusc toate planurile, toate dorintele...ne va lasa cu multe lucruri incepute si neterminate...dar parca vreodata am putea spune ca nu mai avem nimic de facut? Viata in sine reprezinta pentru noi in acea clipa ceva neterminat...cei mai multi din noi considera ca nu au trait de-ajuns, ca mai au atatea de facut...apoi pasim intr-o alta lume, despre care nu stim nimic concret...sau poate ca atunci se termina totul si nu mai urmeaza nimic...

Azi am multe intrebari...de data asta- hartiile


De ce in era informaticii la noi inca mai sunt necesare tot felul de acte si hartiute pentru fiecare chestie pe care vrei sa o intreprinzi? Iti trebuie avize, adeverinte din nu stiu cate locuri, la fel copii dupa toate actele posibile...doar asa, ca sa umbli pe drumuri, poate te saturi si renunti la idee sau la dreptul tau. De exemplu, ca absolvent, te duci si iti depui dosarul pentru somaj imediat ce ai terminat studiile, dosar care contine o gramada de chestii...dupa 60 de zile, daca nu ti-ai gasit un loc de munca intre timp, trebuie sa depui din nou aceleasi acte, ca sa intri oficial in somaj. Ce se intampla cu restul actelor si adeverintelor din primul dosar?

De ce asa?


De ce optimismul este asociat cu culoarea roz, iar pesimismul cu gri? De ce nu alte culori? Cine a creat acest cod al culorilor? Bineinteles, si celelalte culori au semnificatiile lor. Ba chiar exista si o terapie pe baza lor-cromoterapia. Totusi, daca nu ni s-ar sugera o anumita asociere a culorilor cu un anumit fenomen, privind pentru prima data o anumita culoare, ne-ar transmite ea aceeasi stare? Adica, daca nu am fi aflat din diverse surse semnificatiile culorilor, ne-ar fi inspirat aceleasi lucruri privitul unei culori? E posibil sa fie reala influenta culorilor, dar la fel de bine poate fi autosugestie.Voi ce credeti?

joi, 28 aprilie 2011

Societatea perfecta- o utopie


Fiecare padure isi are uscaturile sale...societatea perfecta este o utopie, atat timp cat exista Bine si Rau. Si cum suntem condamnati sa traim in societate...(aici ne nastem, aici murim-o izolare completa de societate este imposibila) trebuie sa-i acceptam si aspectele negative sau macar sa ne obisnuim cu ideea ca ele exista si ca lupta noastra in combaterea lor este de multe ori sortita esecului. Poate dispar unele, dar se nasc altele.

miercuri, 27 aprilie 2011

Ai gresit?...mai incearca


Sunt eu mai moale, asa, de felul meu, nu doar la carne, si la caracter...dar totusi am invatat sa nu ma descurajez dupa primul esec...macar sa rezist mai multor esecuri. In viata e esential sa constientizezi ca nu poti fi perfect, nu le poti face pe toate perfect...esecurile, mai mari sau mai mici, sunt parti firesti ale existentei noastre. Aproape intotdeauna ne putem perfectiona, desi niciodata nu vom atinge perfectiunea. Poate data viitoare va fi mai bine, totul e sa ai curajul sa incerci...sa nu-ti pierzi speranta dupa primul obstacol. Acum a iesit prost, data viitoare poate va fi mai bine...trebuie sa-ti acorzi tu o sansa, daca vrei ca si altii sa ti-o acorde.

A inflorit liliacul!



Tocmai am realizat ca duminica e deja 1 mai...ceea ce pentru mine semnifica deja inceputul verii...stiu ca e o luna de primavara, dar cum in ultimii ani, caldura a venit brusc de prin mai, eu il asociez mai degraba verii...si nu ca nu mi-ar face placere anotimpul calduros, ba dimpotriva, insa am senzatia de prea mare viteza a timpului...privind in urma, parca iarna nu a fost asa lunga cum mi se pareau iernile de obicei...primavara...cam scurta, si-a aratat chipul mai mult in treacat, cat sa-si scuture florile de liliac si de magnolie peste oras...ador parfumul liliacului...

Dilema fotbalistica


Ii invit mai mult pe baieti, dar nici fetele nu sunt excluse, sa incerce sa ma lamureasca si pe mine intr-o problema...legata de fotbal. Eu inteleg pasiunea pentru fotbal, mai inteleg si ca a vedea un meci pe stadion e mult mai interesant decat in fata televizorului, e alta atmosfera...inteleg sa fii fanul unei echipe...e normal sa ai preferatii tai...dar nu inteleg de ce suporterii merg pe stadion ca sa se bata, sa arunce petarde, fumigene sau altele asemenea...nu inteleg de ce atata scandal,

Un rezultat controversat


Presa si internetul dezbat intens finala emisiunii "Romanii au talent". Multi sunt nemultumiti de rezultate, aruncand cu rosii ba asupra castigatorului, ba asupra celor care au votat, ba asupra organizatorilor emisiunii...Sunt de acord ca printre finalisti au fost oameni foarte talentati, care meritau sa castige. Insa insusi formatul emisiunii, care amesteca talente din diverse domenii starneste controverse, pentru ca e imposibil sa compari un talent fizic cu unul vocal. De asemenea, si intre genurile muzicale, comparatia e greu de facut. Nu afirm ca Adrian Tutu e cel mai talentat, insa marturisesc ca, de cand l-am vazut, mi-am dorit sa castige...

marți, 26 aprilie 2011

Strânge omul şi tot strânge...


Unii adună de parcă ar trăi zece vieţi...acumulează averi ce ar putea asigura şi traiul strănepoţilor lor...şi totuşi nu le e de-ajuns...existenţa lor se învârte în jurul averii. Trăiesc doar pentru a aduna...satisfacţia lor se traduce prin cifrele impresionante ale contului bancar, prin numeroasele proprietăţi pe care le achiziţionează, deşi o mică parte din ceea ce au deja le-ar fi suficientă pentru a se bucura de viaţă. Nu vreau să par ipocrită, majoritatea ne dorim să avem bani, să avem o viaţă uşoară..

La gratar in garajul din spatele blocului


Cand e vremea frumoasa, fie iarna, fie vara, unii vecini coboara cu bratele incarcate de carne, farfurii si ce mai au nevoie la garaje si o pun de-un gratar...eu una nu le inteleg placerea...daca tot ai masina si ai chef de un gratar, de ce nu te duci frumos undeva, la iarba verde si te afumi acolo cat poti. Lasand la o parte fumul si mirosul ce invadeaza blocul, ma intreb cat de placut o fi pentru ei sa faca focul in fata garajului care nu arata prea igienic

Canibalismul


Zilele trecute am vazut doua documentare, aparent fara legatura intre ele, ce tratau aceeasi tema, din perspective diferite...canibalismul. Poate n-as fi scris despre asta, dupa primul documentar, dar daca tot am avut ocazia de a ma lovi din nou de acest subiect, am zis ca merita putina atentie. N-o sa va fac rezumate ale documentarelor, poate unii le-ati vazut si voi, iar daca nu, poate le vedeti in reluare, ca sigur le mai dau astia. Canibalismul este o manifestare anormala, nu am fost creati pentru a ne manca unii pe altii. Si totusi, in situatii limita, oamenii pot ajunge sa nu mai tina cont de ceea ce e normal.

Aventura cozonacilor


Sambata de dimineata am inceput lupta cu cozonacii...nu m-a avertizat nimeni ce inseamna exact asta...bine, au fost cateva voci ce mi-au soptit ca e greu, ca trebuie sa framant mult ca sa iasa bine, ca trebuie sa am caldura in bucatarie...eu am avut sauna. Insa nu am luat in seama avertizarile, am facut pe curajoasa, caci am vrut sa simt cu adevarat spiritul Pastelui...si fara miros de cozonac fierbinte, era de neconceput. Bineinteles ca nu mi-au mers toate ca pe roate...lipsa experientei si-a spus cuvantul...au trecut prea multi ani de cand n-am mai asistat-o pe bunica la framantat, asa ca am urmat reteta fara vreun exemplu practic, esential pentru o asemenea activitate.

La slujba de Inviere...


Cum anul trecut nu am reusit sa ajung la slujba de Inviere, ca in fiecare an, si acest lucru parca s-a simtit, anul acesta mi-am propus sa merg, cu orice pret, singura sau insotita...brusc nu m-am mai temut sa merg singura la ora aia, gandindu-ma ca pentru un scop atat de nobil, nu mi se va intampla nimic. Am avut insa ocazia sa merg cu prietena de la scara vecina, dar eram hotarata sa merg si fara ea, daca ar fi fost nevoie. Per ansamblu, ma bucur ca am participat si am reusit sa aduc Lumina in casa. Am fost insa dezamagita de ambianta pe care am gasit-o acolo...desi multimea nu era foarte mare (la Bacau se adunau mult mai multi la catedrala din centru unde mergeam) si, teoretic, ar fi trebuit sa fie mai multa liniste,

Hristos a inviat!


...Inca dainuie aroma sarbatorilor pascale, pe care sper ca toata lumea le-a petrecut frumos, asa ca v-am pregatit un articol cu miros de cozonac si pasca...dar, mai tarziu...Mi-a lipsit activitatea pe blog, dar nu am avut timp sa deschid calculatorul. Nu am petrecut in mod traditional (de fapt nu stiu ce mai inseamna acum traditional), nu ne-am infipt in mese interminabile, ci am profitat de vremea atat de placuta, am evadat din peisajul prafuit...ne-am plimbat, ne-am jucat, la tara, in parc si chiar la zoo. Am vrut sa schimbam decorul, mesele copioase nu au intrat in programul nostru...si a fost foarte bine. M-am intors cu forte proaspete, gata de munca.

vineri, 22 aprilie 2011

Ganduri in Vinerea Mare


E vineri, dar nu orice vineri- e Vinerea Mare...o zi de importanta deosebita pentru cei credinciosi. Azi se trece pe sub aer (n-am inteles eu niciodata expresia, logic nu prea are sens, dar daca asa se spune...)...in fiecare an mergeam si stateam la o coada imensa...pana am aflat ca trebuie sa trec de 3 ori la rand si am cautat o bisericuta mai mica, unde nu era atat de multa lume si coada era civilizata...si tot acest ritual imi aducea o stare de liniste aparte. Post negru nu cred ca am reusit sa tin, desi am incercat de vreo cateva ori.

Ma-sa unde era?


O fetita de 1 an si 9 luni a disparut ieri din locuinta (ca din cate am inteles nu era casa)...nu e greu sa-ti imaginezi cum putea sa dispara, eu insa ma intreb ce cauta nesupravegheata la varsta asta? Cum poti sa-ti lasi copilul sa se joace singur, la o varsta atat de frageda, stiind ca are posibilitatea de a iesi afara? Cata minte poti sa n-ai ca parinte, bunic sau pur si simplu adult, incat sa lasi copilul de nici 2 ani de capul lui? Poate nici ca mine, cu drobul de sare ce sta sa pice, nu e bine, dar nici asa...si-apoi sa te intrebi unde e, cand din start trebuia sa te gandesti ca exista posibilitatea sa dispara.

Saraca tara bogata


Traim pe un pamant oarecum scutit de fenomenele naturale distrugatoare...cutremurele sunt destul de rare, nu avem tornade sau uragane si nici vulcani activi. Insa pe noi ne destabilizeaza fenomene ale naturii mult mai blande...ninsori sau ploi ceva mai abundente...Avem un pamant roditor, sursele naturale de irigatie sunt si ele suficiente, avem aur si alte minereuri, avem petrol, diversitatea reliefului pe o suprafata destul de restansa este si ea impresionanta...

Mi-e dor de albumele de fotografii...


...reale, nu virtuale. De cand a intrat in familie primul aparat foto digital, fotografiile pe hartie sunt piese rare. Sora-mea le-a facut bunicilor, care nu au calculator, cateva fotografii pe hartie de-ale nepotilor si stranepoatelor, sa aiba si ei cu ce se mandri. In rest, mii de fotografii zac pe cd-uri sau , in cazurile cele mai fericite, in sute de fisiere in calculator. De cate ori imi spun ca voi scoate poze pe hartie, aman pana si selectarea lor (ca doar n-am sa le scot chiar pe toate) din lipsa banilor...

joi, 21 aprilie 2011

Stiri din frumoasa noastra Romanie


E minunat sa te uiti la stiri...asa afli cum s-a tuns Boc, cat timp a durat tunsul, cat a costat...poate ne spun si daca a folosit toaleta cat timp a fost la salon si daca, da, cat timp a petrecut in interiorul toaletei...eventual si ce anume a facut acolo. Doar asta e o stire care intereseaza pe toata lumea...criza?...neah, nu asta conteaza.
Conteaza ca s-au gasit alimente expirate in hypermarket, dar, evident, nu ne spun si in care hypermarket...poate, poate nu s-or mai buluci romanii ca vulturii pe rafturile cu haleala si or mai verifica si amablajul. Fie vorba intre noi, eu n-am incredere nici in ce scrie acolo...stiu ca se mai procedeaza la corectarea datei de expirare, cand e cazul...asa ca...

Peripetii


Azi am eu ce am cu ouale...va spuneam dimineata ca n-am sa mai manjesc oalele cu vopsea...ei, n-a fost sa fie. Vopseaua aia minunata, sidefata si scumpa s-a dovedit a fi o mare porcarie...bine ca nu am vospit toate ouale. Primul, rosu, am zis ca poate n-am pus eu cat trebuie...la al doilea am pus deci mai multa vopsea...ciu-ciu- numai rosu nu era ala...era sidefat, ce-i drept, dar mi-a iesit un degrade oribil...incerc si cu albastru...maaamaaa, asta nici n-a prins decat pe jumatate de ou si mai degraba era turcoaz...chiar nu arata a ou de Paste...pana si fiica-mea l-ar fi mazgalit mai frumos.

Un strop de primavara si un zambet


In sfarsit caldura...eu nu ma asteptam sa fie atat de cald, mai ales ca ieri m-am cam inselat si vantul ne-a cam pus bete in roate, atat la iesirea de pranz cat si la cea de seara. Asa ca am vrut sa nu fim prea dezbracate si rezultatul nu a fost prea placut...ne-am incalzit prea tare, mai ales eu care am si impins vagonul printesei. Insa sunt mai mult decat multumita de rezultatul iesirii de azi...mi-am usurat putin buzunarul, insa sunt mai bogata cu vreo 1500 de pagini de citit.

Cum va adresati in online?


In mediul online, pare ca toti suntem egali. In umbra unei identitati virtuale, ne exprimam liber, asa cum am vorbi cu prietenii sau cu orice persoana de varsta apropiata. In viata reala, sunt cazuri in care am folosi cu siguranta formule de politete, ne-am adresa cu "dumneavoastra" unor persoane cu ceva mai multi ani decat noi...in mediul online, insa, nu toti isi declara varsta..Astfel, am fost pusa in situatia de a nu sti cum sa ma exprim. Au fost cazuri in care mi se parea firesc sa ma adresez cu "dumneavoastra", insa exista posibilitatea sa fac o gafa

Azi vopsesc ouale


In dupa-amiaza aceasta ma apuc sa vopsesc ouale...de gaina. M-am adaptat "trend-ului" si mi-am luat vopsea care nu se fierbe...o sa am senzatia ca imi vopsesc parul (sper sa nu ma tenteze si sa ma trezesc cu un curcubeu in plete), dat fiind ca voi pune vopsea pe o manusa de plastic si voi invarti ousorul pana se coloreaza. Dar scap de colorat oalele, care nu mai ieseau curate nici cu mama Cif-ului. Si cica ar trebui sa iasa si sidefate. Prin zona de unde e sotul meu, se fac mai mult oua rosii, nu si colorate.

miercuri, 20 aprilie 2011

Dati-va cu parerea


Am primit cateva sugestii in particular cu privire la calitatea si numarul postarilor de pe blog. In momentul in care am ales sa postez des, de mai multe ori pe zi, mi-am urmat propriile preferinte. Nu cunosc, asadar nu aveam cum sa ma adaptez stadardelor de calitate in materie de blogging. Gandindu-ma la faptul ca mie, cand imi place un blog, mi-ar place sa citesc cel putin o postare zilnic, am ales ca si pe al meu blog sa postez macar un articol pe zi sau, daca, am inspiratie, mai multe. Astfel, de multe ori, articolele sunt mai scurte.

Muntii nostri aur poarta...noi cersim din poarta-n poarta


Citisem multe articole despre Rosia Montana pe vremea cand cumparam Formula AS...imi formasem deja o imagine asupra locului, mi-o imaginam ca pe un taram de vis, unde romanii n-au uitat sa fie romani...povestile despre oamenii care si-au vandut casele si, plecand la oras, s-au topit de dorul acelor meleaguri, m-au impresionat. Regretau amarnic nesabuinta de a-si fi vandut casele, de a fi parasit Rosia Montana. O parte insa nu au cedat insistentelor si au ramas fermi pe pozitie...nu au putut sa-si paraseasca locul unde prinsesera radacini. Si cand am mers acolo, am inteles de ce...
Apusenii au o frumusete aparte...fiecare fir de iarba, fiecare copac respira romaneste...

Un obicei care mi-e drag


De cand eram mici, bunicii ne-au obisnuit ca, in fiecare an, in apropierea Pastelui, sa ne cumpere haine noi...asa era obiceiul si cand erau ei mici (de fapt, era unul din rarele momente in care li se lua ceva nou de imbracat, nu ca acum) si l-au perpetuat asupra noastra.  Asteptam cu nerabdare sa mergem la cumparaturi, sa ne alegem hainutele dorite si pantofiorii...mie imi placeau cei de lac si am fost foarte incantata cand mi-au cumparat o pereche. Nerabdarea devenea si mai mare cand trebuia sa asteptam mai multe zile pana sa vina noaptea de Inviere, caci nu ne dadeau voie sa ne imbracam cu ele pana atunci...

marți, 19 aprilie 2011

Fantezie...spumoasa


Spuma...multa spuma...atat de delicata, si totusi exploziva...albicioasa si totodata multicolora...cristale marunte adunate deopotriva in bulgari pufosi, ce se dizolva la fiecare atingere...usor acidulata si totusi...atat de moale...se revarsa peste trupul ud, stralucitor...fasii, bulgari, si iar fasii...siroaiele de apa o spinteca pe alocuri formand alei lucioase de piele...e cald...si e atat de placut...doar zgomotul apei il aude si gandurile refuza sa se inchege...vanilie si ambra...miros de trandafir scuturat si de asfalt ud...

Cer prea mult?


Incep sa cred ca am fost eu prost educata. Eu am invatat ca atunci cand ma intersectez cu o femeie gravida sau cu o persoana cu bebe in carucior, sa ii acord prioritate, sa imi ofer ajutorul daca e cazul...chestii din astea politicoase. Acum nu am pretentii de covor rosu in fata cand merg pe strada, da macar asa, putin bun simt, as vrea sa vad. Eu-una bucata mamica, plus caruciorul cu una bucata bebe mai marisor, trebuie sa astept sa treaca un card intreg de oameni daca e de traversat o portiune ingusta de trotuar, la fel la intrarea sau iesirea din magazin

Dentistul- un bau-bau


De mica am avut probleme cu maselele...si tot de mica am avut probleme cu dentistul. prima experienta- pe la 4 ani, a fost determinanta pentru modul in care aveam sa privesc mersul la dentist pentru toata viata mea de pana acum...mi-a pus o plomba si am simtit cum ma curata pana in creier...mai era si sunetul chestiei aleia de sfredeleste prin masele...categoric-dentistul devenise bau-bau pentru mine. Dureri am mai avut eu de-a lungul timpului, dar incercarile de a ma aseza pe scaunul groazei au fost sortite esecului- mergeam cu bunicul la cabinet, stateam si asteptam, apoi ma razgandeam. O data a reusit totusi sa ma introduca in cabinet, ba chiar sa ma aseze pe scaun, dar in scurt timp m-am ridicat si am plecat ca din pusca.

Intalnire cu Iepurasul


Casa Cu Nuci s-a gandit sa ne puna imaginatia la treaba si ne-a dat tema pentru acasa o povestioara cu Iepurasul. Acuma...nu stiu daca am reusit eu sa ma conformez cerintelor ei, dar m-am chinuit sa scriu si eu...Sa nu radeti prea tare de incerarile mele literare...cred ca daca o puneam pe Bianca sa-mi compuna, iesea mult mai bine. Ca sa n-o mai lungesc, luati si cititi.

Am parasit peisajul urban, indreptandu-ma spre satucul la marginea caruia se intindea padurea...m-au intampinat firele de iarba semete, proaspete...imbietoare.

luni, 18 aprilie 2011

Eu am fost ca voi...si voi veti fi ca mine...


Bunicul meu din partea tatalui a murit cu exact 15 zile inainte de a ma naste eu...poate din cauza socului, am stat in burta la mama mai mult decat trebuia...imi pare rau ca nu l-am cunoscut, caci am inteles ca a fost un om extraordinar, iar tata ii seamana mult...deci imi pot face o imagine despre cum era el. De-a lungul timpului, mergeam la mormantul lui, fie de Paste, fie vara, cand se implineau un numar de ani de cand nu mai e...mi-am dat seama ca au trecut 6 ani de cand n-am mai fost...e inmormantat la Barlad si de aceea vizitele sunt asa rare.

Confesiune despre zambete (leapsa)


De ce zambesc, atunci cand zambesc? Asta a vrut sa stie Florentin atunci cand m-a invitat sa raspund la leapsa. 6 lucruri, 6 motive care-mi aduc zambetul pe buze. Dupa ce vi le spun, sa vedem cine se inghesuie sa ma faca sa zambesc...
1.    Multi au marturisit ca soarele sau o zi insorita ii face sa zambeasca...eu am nevoie de ceva in plus-un soare care sa stearga grijile de pe ordinea de zi.

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...