joi, 17 februarie 2011

O alta cladire aflata in paragina


Cu oarecare legatura cu articolul precedent, as vrea sa va vorbesc despre o alta cladire veche, aflata in orasul meu natal-Bacau, cladire aflata in centrul mai multor articole din presa si blogosfera bacauana in cursul lunii trecute. Am intentionat sa scriu si atunci, dar neputinta de a gasi pe moment exprimarea potrivita m-a impiedicat sa o fac. Este vorba despre casa in care se presupune ca s-a nascut sau macar a locuit in copilarie Vasile Alecsandri. Eu asa o stiu inca din copilarie, cand ma jucam cu copiii de la blocul bunicii mele pe langa ea-casa Alecsandri.

Pe atunci, din cate imi amintesc, functiona intr-insa un camin(gradinita cu program prelungit) si inca mai avea sanse de supravietuire. Bineinteles ca nu-i lipseau inscriptiile mai mult sau mai putin obscene facute pe zidurile sale de unii concetateni foarte bine educati.Dar totusi, inca nu murise. Astazi, dupa mai bine de 15 ani, cladirea este intr-un avansat stadiu de degradare, in pericol de prabusire as putea spune, ba chiar a fost si victima unor incendii in aceasta iarna.O restaurare a sa ar fi extrem de dificila, daca nu imposibila. Ca un paradox, aceasta cladire se afla in centrul orasului, la maxim 3 minute de mers pe jos de primarie...dar...nu se poate face nimic pentru ca este proprietate privata.Actualul statut juridic se datoreaza, din cate am inteles(recunosc, nu stapanesc prea bine subictul), tot primariei.Aici gasiti mai multe detalii in acest sens.Nu ma simt in masura sa discut implicatiile politice sau de ordin juridic. Ceea ce vreau sa subliniez insa este nepasarea si tendinta de distrugere care ucid incet dar sigur cladiri de patrimoniu, cladiri cu valoare istorica sau arhitecturala, cladiri ce au rezistat eroic trecerii timpului, au rezistat cutremurelor si intemperiilor, insa acum cedeaza in fata nepasarii de care fiecare din noi dam dovada...pentru ca daca ne-ar pasa, am incerca sa facem ceva, nu le-am lasa sa piara caramida cu caramida, sub ochii nostri.

4 comentarii:

  1. Stiu multe cladiri aflate in aceeasi stare cu cea pe care o prezinti tu.Din pacate aceste monumente arhitecturale de patrimoniu nu intereseaza pe nimeni.Dar avem "brand de tara si un logou " o frunza ...si turistul o sa vina sa "culeaga "frunze si mult praf,ce sa vada ?...ce sa viziteze ? pe ce drumuri sa calatoreasca?

    RăspundețiȘtergere
  2. daca vor mai avea ce frunze, ca nici la capitolul copaci nu stam prea bine

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai dreptate!Ramane noroiul din praf...

    RăspundețiȘtergere
  4. În opinia unora istoria nu este bună la nimic, deci nu mai trebuiesc clădiri istorice... "frunzele" nu au rădăcini...

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...