luni, 31 iulie 2017

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot restul anului doar pentru a trăi vara, cât de intens pot. Și nu pot atât de intens cât mi-aș dori, mă limitez la locurile și experiențele care îmi sunt la îndemână, visând la călătorii întinse cât e vara de lungă, pe țărmul mării noastre sau peste mări și țări. Uneori, respir pur și simplu aerul apăsător și cald și mă bucur de senzațiile pe care mi le oferă hainele lejere. Acest iulie ce astăzi se sfârșește m-a purtat mai întâi pe la munte, apoi la mare, stațiunea Jupiter, de care nu credeam că mă voi atașa atât de mult. Mi-am creat singură amintiri nemuritoare, care acum mă însoțesc și-mi umplu sufletul de freamăt și ochii de lacrimi. Diminețile în care mă trezeam fără greutate la ora 5, pentru a merge pe plajă. Din cele 6 zile, în 3 am văzut soarele ieșind direct din mare, în vreme ce valurile îmi atingeau picioarele. În celelalte 3 zile, o dungă de nori a întârziat cu câteva minute apariția soarelui, dar asta nu mi-a diminuat plăcerea de a fi acolo. Chiar și când apa s-a făcut foarte rece, nu mi-a pierdut optimismul, m-am bălăcit în continuare. Ce plăcut e să fii în zori pe plajă, când încă nu s-a pornit zumzetul turiștilor! Atunci poți face abstracție de prezența celorlalți „nebuni” și te simți doar tu și marea. Și cât e de splendidă înainte de-a lăsa soarele să se ridice la orizont! Și-apoi, nici nu mai spun, priveliștea este divină, magică. A meritat renunțarea la somn și cele câteva minute pe care le mergeam pe malul lacului Neptun, pentru a ajunge acolo unde fericirea poate fi atinsă cu mâna.

sâmbătă, 8 iulie 2017

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plasează în stadiul copilăriei. Mai sunt câteva ore și nu am stare. Nu mă pot concentra să citesc, de dormit încă nu reușesc, deși va trebui să mă trezesc cu noaptea în cap. Dar pot să scriu și prin scris pot așterne o parte din emoțiile mele. Gândul la mare mă copleșește, sunt atât de aproape de-a-mi ostoi dorul pe care îl port în suflet de aproape un an. De fapt, de mare mi-e dor mereu. Chiar și acolo mi se face dor pentru că niciodată nu-mi ajunge timpul să mă satur de ea. Nu știu cum ar fi să locuiesc la malul mării. Oare aș ajunge să mă satur? Poate că da, dar nu prea repede. :) O iubesc și rece și caldă,  oricum ar fi. Nu cred în zodii, dar dacă e să mă iau după horoscop, sunt zodie de apă. Iulie e luna mea. Vara este a mea: Și marea e a mea. Într-un fel în care doar lucrurile imposibil de posedat îți pot aparține. Voi căuta să-mi fac rezerve pentru cine știe cât timp, savurând fiecare clipă, sorbind cât mai mult din vraja mării. Abia aștept să privesc soarele ieșind din mare. Somnul poate aștepta. 

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...