luni, 29 februarie 2016

Amalgam de gânduri

Fiecare obiectiv bifat îmi aduce o anumită satisfacție, mai ales când mă gândesc la stresul anterior,  la tot zbuciumul care l-a precedat. Paşi mărunți pe portativul vieții, din care mâine nu va rămâne decât o vagă mireasmă ce se va risipi asemeni prafului în mii de zări. Suntem fire de praf şi noi, cei care ne credem atât de importanți când ne privim şi ne gândim la noi înşine. Din noi nici măcar praful nu rămâne, dar, cât timp lăsăm inimile să ni se zbată pe acest pământ,  un întreg univers sufletesc se desfăşoară împrejurul nostru. Iar noi, captivi în el, ridicăm la rang înalt frământări  ce se vor pierde în neant în clipa ce vine şi trece mai repede ca vântul.

Seară bună în această zi în plus pe care ne-o oferă matematica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...