duminică, 21 decembrie 2014

Micuța Bijou- Patrick Modiano

Este a doua carte scrisă de Patrick Modiano pe care o citesc și am remarcat puncte comune ce țin mai degrabă de stil și de atmosferă, dar și de temă, privită în ansamblu. Subiectul este diferit și perspectiva narativă aparține persoanjului principal, tânăra Therese, căreia, pe vremuri, i se spunea micuța Bijou. Prezentarea de pe ultima copertă vă va ajuta să vă faceți o idee asupra subiectului și mai mult nu vreau să dezvălui eu în acest sens. Încerc să-mi restrâng fluxul cuvintelor la ceea ce mi-a transmis cartea. Fluidă și captivantă, povestea micuței Bijou de ieri și de azi se dezvăluie din frânturi de amintiri, din imagini confuze și fotografii păstrate într-o veche cutie de biscuiți. Camera sordidă dintr-un fost hotel, cu puțin mobilier, străzile, cartierele, localurile, toate locurile pe care le străbate Therese mi-au adus în fața ochilor câte puțin din atmosfera pariziană a anilor '50- '60.

marți, 9 decembrie 2014

Aproape de inima vijelioasă a lumii, de Clarice Lispector


Traducere- Dan Munteanu Colan
Editura UNIVERS, noiembrie 2014
Colecția GLOBUS


Mi-a luat ceva timp până m-am acomodat cu explozia stilistică a acestei cărți. Inițial, am vrut să o las, să nu-mi bat capul cu ea. Lumea Joanei mi-a părut atât de complicată, încât nici acum nu știu dacă am reușit să-i înțeleg pe deplin zbuciumul. Dar mi-a plăcut. După ce m-am prins în pânza sa lipicioasă precum cea a păianjenului, mi-am dat seama că îmi place și tot acel univers din mintea Joanei nu mi s-a mai părut la fel de ambiguu ca la început. Am dat la o parte regulile, felul în care privim în general viața și ceea ce se întâmplă în jur. Am încetat a mai plasa cauzele unor reacții după logica obișnuită și am cputat să percep altfel tot ceea ce citeam. Fără să bănuiesc, mă apropiam de sensibilitatea ascunsă sub stratul de dispreț. Toate acele metafore ce îmbracă forfota interioară a unui suflet chinuit de întrebări fără răspunsuri au devenit pe neobservate pline de sens.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Klaus Iohannis- Pas cu pas

Apărută, după știința mea, la începutul campaniei electorale, cartea aceasta s-a dorit a fi, cred eu, o formă inedită de transmitere a unui mesaj, de prezentare a celui ce-și dorea să devină președinte al României, dezvăluind ceea ce este necesar a se ști despre omul Klaus Iohannis- fără can-can-uri, fără intruziuni în intimitate ce depășesc limitele decenței-, dar și despre parcursul său profesional și politic, precum și viziunea sa asupra drumului pe care România ar trebui să îl parcurgă pentru a deveni așa cum toți ne dorim. Cartea este scrisă concis, fluent, emană seriozitate și pot spune că am găsit în ea ceea ce intuisem în prealabil la omul căruia i-am acordat votul și încrederea mea. Oricum, am citit-o într-o cu totul altă cheie decât procedez de obicei, fără a căuta să descopăr valoarea literară.

vineri, 5 decembrie 2014

Din maculatura zilelor reci

Photo credit
Până mă decid asupra formei finale a următoarei recenzii, m-am gândit să vă povestesc despre preocupările mele. În geanta mea (un fel de tolbă cam scorojită) se află mereu o carte sau chiar două. Timpul fuge pe lângă mine și nu știu cum să mă împart între muncă și plăcere, între două metrouri, între atâtea lucruri pe care trebuie să le fac și altele pe care aș vrea să le fac. Deși stau trează vreo 18 ore pe zi, tot nu-mi e de ajuns.

Ce mă împinge pe panta deprimării este vremea- mi-e așa de dor de sare și sunt atât de sătulă de mocirla asta pe care-o simt până la os. Deși mi-am luat o pereche de cizme de foarte bună calitate, de la magazinul meu preferat de încălțăminte fabricată în România (Marelbo), și nu-mi intră pic de apă în ele, frigul și umezeala mă pătrund în suflet nemiloase.

marți, 2 decembrie 2014

Cărți în dar...

Am început ziua muncind dar, nu după mult timp, la ușă a sunat poștașul. Bine că nu apucasem să plec pe teren. Ce să fie?... Un minunat cadou din partea unei prietene din mediul online, care împărtășește aceeași pasiune pentru cărți. Micuța scrisoare ce însoțea cărticelele acestea frumoase mi-a întărit convingerea că așa este, că avem aceleași gânduri și simțiri în ceea ce privește pasiunea și dependența de carte, și, mai ales, mi-a adus multă bucurie în această zi de început de iarnă, un strop de căldură care mi-a cuprins sufletul înghețat.

Îți mulțumesc, dragă Laura, pentru minunatul tău gest! El merită să fie cunoscut și poate fi un model pentru noi, ceilalți.

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...