duminică, 5 ianuarie 2014

Misterul de Craciun. Ca intr-o oglinda, in chip intunecat...

Desi Craciunul a trecut, aceste doua carti mi-au ramas in minte si nu mi se pare tardiv sa va vorbesc despre ele. Jostein Gaarder imi era cunoscut de cativa ani buni, gratie romanelor Lumea Sofiei si Fata cu portocale, pe care le-am citit foarte captivata la vremea respectiva. Citind cele doua carticele din titlu in preajma Craciunului, urmand indeaproape momentele din ele, m-am lasat cuprinsa de atmosfera mirifica premergatoare sarbatorii si apoi am gustat bucuria Craciunului invaluita de sentimente noi.

Misterul de Craciun cuprinde primele 24 de zile ale lunii decembrie si se invarte in jurul calendarului de advent (obicei necunoscut mie pana acum si asupra caruia il rog pe Rudolph sa imi dea mai multe amanunte), pe care un baietel pe nume Joakim il primeste in dar de la un batran librar- un calendar neobisnuit lasat pe raftul librariei de un misterios vanzator de flori. Calendarul acesta dezvaluie o poveste fascinanta, plina de mister, a unei fetite pe nume Elisabet, care intreprinde o lunga calatorie din Norvegia, stabatand intreaga Europa, pana la Bethleem. Pelerinajul este insa unul neobisnuit, caci antreneaza personaje legendare, ingeri si oi, si, in plus, strabate istoria in sens invers, pornind din secolul XX pana in anul Nasterii Domnului. Calatoria este una initiatica, in istoria Europei si a crestinismului deopotriva. Insa povestea nu ramane doar una dintr-un calendar de advent, caci, cu multi ani in urma, o fetita cu acelasi nume a disparut in realitate din oras, din acelasi loc ca si eroina calendarului de advent.



Cealalta carte, Ca intr-o oglinda, in chip intunecat..., incepe in Ajunul Craciunului si continua de-a lungul iernii. Povestea are in centru o fetita pe nume Cecilie, grav bolnava, care primeste vizitele unui inger. El este curios sa afle cum este sa fii om in carne si oase, iar ea cum este lumea cereasca. Discutiile lor deschid noi perspective de intelegere a firii umane, a vietii si a mortii deopotriva, precum si a intregului univers. Prea dornici a trai, uitam de multe ori in ce consta natura noastra umana, trecem pe langa minunatele senzatii pe care ni le ofera simturile cu care am fost inzestrati fara a le acorda atentia pe care ar merita-o. Avem capacitatea de a visa, dar de la o vreme uitam sa o facem si ignoram faptul ca astfel putem fi oriunde ne dorim, putem plasmui orice scenariu ne dorim si, intr-un fel, ne putem crea propriul univers, ne putem satisface dorintele.

Fiecare din aceste doua carti m-a invatat cate ceva si mi-a reamintit lucruri stocate undeva in mintea mea de care, prea prinsa fiind in tenebrele vietii de adult, uitasem. In primele minute ale acestui an, pe strada, cand fetita mea cea mare m-a intrebat unde se duc lampioanele lansate in aer de alti petrecareti, am fost oarecum pusa in dificultate. Drept raspuns, i-am spus ca si noi suntem in cer si ca, pentru a intelege mai multe, ii voi oferi o carte pe care sa o citeasca. Si asa am si facut, astfel ca, in noaptea de Revelion, fetita mea de 9 ani citea deja primele pagini din Ca intr-o oglinda, in chip intunecat...

10 comentarii:

  1. Ați început bine anul 2014, cu o postare interesantă.
    Un an plin de bucurii vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc asemenea! Sper sa reusesc sa scriu bine anul acesta, chiar daca scriu mai rar pe blog. In schimb, imi tot incerc stiloul pe hartie si merge bine, dar nu destul de bine. :)

      Ștergere
  2. Foarte interesante! Am citit Lumea Sofiei. Cred că şi aceste cărţi urmează acelaşi interesant stil - poveste în poveste, ca şi acel roman filozofic. Poate aşa ajungem să ne familiarizăm şi cu istoria Europei (a creştinismului) în cazul primului titlu recenzat, aşa cum Lumea Sofiei ne-a ajutat să înţelegem şi să cunoaştem mai bine filozofii şi curentele filozofice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, urmeaza acelasi stil, care mie mi-a placut foarte mult si in urma cu cativa ani cat si acum. :)

      Ștergere
  3. Prima as citi-o pentru ca prezentarea ta mi-a starnit interesul. A doua, pentru ca-mi place la nebunie coperta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-am starnit interesul asupra lor. :)

      Ștergere
  4. Prezent ! (Imi cer scuze pt intarziere.) Se pare ca obiceiul Calendarului de Avent origineaza in Germania, unde populatia deja avea obiceiul, la fel ca si unii din regiunile adiacent invecinate, sa marcheze fiecare din zilele dinaintea Craciunului dedicate Adventului, o perioada religioasa oarecum probabil similara si cu postul Craciunului din Romania, dar nu era atat cu post, pt ca in tarile protestante lumea era in general nemancata si postea oricum mai tot timpul asa la nivel istoric dupa Reformatie, relativ la tarile care ramasesera predominant catolice sau crestin ortodoxe, ci era mai mult asa cum ca se aprindea cate o lumanare si se tragea cu creta o liniuta care sa arate ca a mai trecut o zi si va veni Craciunul,iar inceputul acestei perioade putea sa cada intre 27 noiembrie si 1 su chiar 3 decembrie, depinzand de niste calendare religioase si pana in 25 decembrie, ziua dedicata sarbatoririi zilei de nastere a lui Iisus Christos. Catre sfarsitul secolului 19, datorita prosperitatii oarecum in crestere din UE centrala, (dupa secole intregi de regim de austeritate, care dupa parerea mea si probabil si a dnei Angela Merkel au contribuit chiar mai mult la dezvoltarea prosperitatii economiei poporului german decat cine stie ce diligenta sau harnicie innascuta), plus datorita unor metode pedagogice de ultima ora, mamei unui baietel german numit Gerhard Lang i-a venit o idee cum sa il convinga pe baietelul ei sa tina minte sa fie cuminte nu doar asa 2-3 zile inainte de Craciun, sub amenintarea comuna de sute de ani si ea cum ca nu va mai primi cadouri ci un carbune de la Mos Craciun, ci o perioada mai lunga, astfel incat copilul sa reuseasca sa retina ideea ca va veni in curand Mos Craciun nu doar asa atunci in preajma Craciunului ci cu mai mult timp inainte, mai ales in preajma incheierii mediilor trimestrului 1 scolar. Este posibil ca acea idee sa nu fi fost chiar una originala a acestei singure mame, ci sa fi apartinut unor mode regionale mai largi, atat in Germania cat si in Austria, probabil ca si la o parte din elvetieni, care erau sefii pe pedagogia UE de cand cu dl Pestalotiu un secol mai devreme, Mam lui Gerhard s-a decis ca sa-i dea baietelului ei cate o bombonica in fiecare zi de Advent de dinaintea Craciunului pt a se asigura ca el nu va uita ca trebuie sa fie cuminte din cauza lui Mos Craciun o luna intreaga inainte ca acesta sa vina.

    (va urma)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte interesant! Multumesc pentru explicatii. Si nu-i nimic, mai bine mai tarziu decat deloc, nu?:)

      Ștergere
  5. Dupa decesul dlui Bismark si intrarea UE in secolul 20, cand Gerhard Lang mai crescuse ceva, si devenise, fiind fost asa de cuminte pe baza de bombonele cand era mic, ca meserie, cineva gen Dan Diaconescu, numai ca inca nu la TV, ci mai mult referitor la ziare, reviste, carti si brosuri, timp in care deja ziarele si diverse edituri din RFG si Austria incepusera sa publice diverse calendare doar cu poze cu subiecte placut morale pt fiecare zi de Advent pt abonatii si cititorii lor,iar o editura din Elvetia avusese ideea sa produca si sa vanda si un soi de ceas de carton, cu 24 de ore si fiecare ora avand in dreptulei o imagine placut imbietoare, lui Gerhard Lang i-a venit ideea sa faca si el un calendar de carton, insa ca o cutiuta, cu compartimente care puteau fi deschise cu o usita unul cate unul, si in fiecare compartiment sa se afle o bombonica. Acest tip de calendar a inceput sa fie produs in 1908, si a devenit deosebit de popular si in tarile scandinave, care fiind nou independente la acea vreme plus mai ales cu o populatie deosebit de flamanda si lipsita de dulciuri si deserturi de sute de ani, incercau sa-si gasesca si ele un role-model cultural printrre straini pt o imagine de sine mai bine conturata, (asa cum nu-i place lui Decenu ca pare a se intampla uneori, de-a lunguul istoriei si in Romania, desi pare a fi inevitabil uneori, si nu e mereu numai cu consecinte negative).

    (va urma)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ideea calendarului de Advent a prins ff tare in tarile Scandinave, desi inca nu si cu bombonele, (asta venind ceva mai tarziu), ci mai mult asa cu hrana spirituala si educare larg populara. In anii 60, posturile de TV din Suedia, ulterior si din Danemarca, si apoi si din Norvegia, au inceput sa publice si emisiuni speciale cu seriale cu 24 de episoade, date 1 in fiecare zi de la 1 dec la 24 dec, dedicate perioadei de Advent, desi in ultimii ani exista obiectii din public ca numai chestii moral crestine nu arata, insa primele erau dedicate asa educarii populatiei generale mai mult in stilul unor programe produse de fostul TVR Cultural, dar mai mult pt copii si tineret. In zilele noastre insa in Danemarca si chiar si Suedia copiii si tineretul ultimei generatii au devenit mai pretentiosi,si acum ei se asteapta chiar sa si primeasca cadourii de fiecare zi de Advent, si nu intotdeauna ff ieftine, gen o bombonica, ci poate chiar asa cate un set de Lego sau cine stie ce si mai si, pt fiecare zi, in plus de ce va aduce Mos Craciun. Totodata,din punct de vedere cultural, imaginile din calendarele de Advent, inca de la bun inceput, au avut un continut ceva mai laic sau pagan decat cele din RFG, prezentand imagini cu gnomii de Craciun,Julenisser, de exemplu, desi totusi cu carcater simpatic si bun, (ca nu toti nisse sunt prietenosi,unii chiar fac expres sa fure mancarea de la oameni, nu sunt toti asa de darnici, ca pana si Mos Craciunul scandinav initial era cineva zdrentaros gen cersetor care efectiv fura mancarea oamenilor tocmai de Craciun, si abia mai tarziu s-a transformat in cineva care aducea mancare si cadouri, calare pe o capra, si ulterior si mai tarziu a fost asociat si cu renii, care zau, astia chiar erau niste animale deosebit de darnice fata de om, si renii nici prin gand nu ar fi putut fi asociati initial in mintea unui scandinav cu Mos Craciun, care era un derbedeu si un pungas, cel putin in cultura finlandeza,ci abia dupa ce a inceput el sa fie darnic, venind si calare pe o capra, nu furisandu-se per pedes, atunci si finlandezii l-au asociat cu renii cei buni).

      Traditia Calendarului de Craciun in tarile scandinave e mai mult totusi legata de hrana spirituala larg mediatica decat de daruit cadouri concrete, dar in ultimii ani se dau si cadouri in aceasta perioada. Insa calendarele de Advent de carton cu bombonele din tarile Scandinave par chiar deosebit de saracacioase fata de cele care provin din RFG sau din Austria.

      In RFG, in perioada celui de-al 2lea razboi mondial, si chiar si imediat dupa, datorita restrictiilor de carton, acele calendare larg populare cu imagini si bomboane de ciocolata nu au putut fi produse. Abia dupa o vreme, cineva din Stuttgart, dl Richard Sellmer, a reusit sa colaboreze contractual cu niste americani, si s-a re-pornit atunci o ff larga distributie si popularizare a acelor calendare de Avent cu bomboane plus cu imagini deosebit de bogate.

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...