joi, 1 august 2013

Lacrimă de clopot- pr. Iulian Neculcea

V-am mai povestit ca bunicii mei au frumosul obicei de a darui carti cu prilejul diferitelor evenimente- aniversari, sarbatori etc., mai ales acelora dintre noi inclinati spre asa ceva- adica mama- inca din copilarie si pana acum ceva ani, mie si Biencutei. Se pare ca prima carte pe care am primit-o in viata mea a fost Amintiri. Povesti. Povestiri- Ion Creanga, pe cand aveam cateva luni. Asa marturiseste dedicatia de pe pagina de garda a cartii. Anul acesta, bunicii mi-au daruit din nou carti, nu o mai facusera de ceva vreme, dar intre timp eu le cam golisem rafturile bibliotecilor, deci e tot ca si cum le-as fi primit de la ei.


Una din aceste carti, pe care bunica mi-a scris sa o citesc in ziua cand voi implini 29 de ani, avand in vedere faptul ca darul a venit anticipat cu cateva zile, este aceasta carte cu tematica religioasa, cu un titlu atat de sugestiv. Volumul este o adunare de texte scurte scrise de acest preot, Iulian Neculcea, care in ultimii ani ai vietii sale si-a desfasurat bogata activitate spirituala in satul Voivodeasa, comuna Sucevita, judetul Suceava. Niste tinuturi de basm sunt acolo, din cate tin minte, si de aceea am fost foarte curioasa sa citesc cele scrise. Preotul acesta a initiat constuirea bisericii ortodoxe in satul respectiv, care pana atunci nu avea un astfel de lacas, zona fiind una locuita in trecut, pe vremea stapanirii austriece si ulterior, de colonisti germani.

Prima parte a cartii cuprinde versuri simple, dar impresionante si cu un profund mesaj spiritual. Apoi urmeaza textele in proza, care par a fi o culegere de predici care se tin la sfarsitul slujbelor ori articole in reviste cu profil religios. Foarte frumos scrise. Pe intelesul omului simplu, sunt prezentate cele mai importante sarbatori religioase ortodoxe, insotite nu doar de indemnuri la respectarea valorilor crestine, ci si de scurte incursiuni istorice sau explicatii biblice relative la acele sarbatori sau la vietile acelor sfinti. A fost o lectura diferita pentru mine si tebuie sa spun ca in clipele in care ma aplecam asupra cartii si citeam, o stare de liniste ma cuprindea, imi simteam mintea golita de alte lucruri si umpluta de acel ceva pe care nu il pot descrie.

Multumesc bunicilor mei pentru acest cadou si sper ca si in alte ocazii, ba chiar fara a fi o ocazie deosebita, sa imi mai faca astfel de daruri, insotite de dedicatii- sunt mai pretioase decat alte obiecte cu o mai mare valoare practica.

6 comentarii:

  1. Ma bucur ca ati desoperit intimitatea relaxanta a asa-ziselor ,,carti ziditoare de suflet". Felicitari!
    Nu-mi ramane decat sa va doresc sa mai cititi astfel de carti. Are si sufletul omenesc nevoie de putina odihna si liniste. Si de multa-multa regasire de sine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar, avem nevoie si de o astfel de liniste. Si uite, chiar in aceste clipe un gand mi-a strabatut mintea, ceva ce stiam, dar uitasem si ma lasam prada framantarilor, disperarii- ca intr-un fel sau altul toate se vor rezolva, ca nu trebuie sa ma framant, ca eexista rezolvare pentru toate mai presus de mine. Cand voi simti nevoia, voi mai citi. V-am mai spus ca am astfel de carti, dar nu aici. Doar cateva am aduse de la ai mei.

      Ștergere
  2. dar de ce oare 29 de ani ? adica inteleg ca poate trebuia o varsta cat de cat matura pt ca cineva sa poata receptiona mai bine invatamintele din acea carte, dar de ce nu 27 de ani sau 31, de ce neaparat 29 ? Adica am devenit curios la ce semnificatie putea avea oare aceasta varsta din partea ta pt bunicii care probabil te cunosteau destul de bine si ca sa iti faca o recomandare atat de personalizata, dar tot am devenit curios ! Mai ales ca e totusi ceva mai rar, (desi mi se pare chiar interesant si posibil util de fapt) de a recomanda in mod mai diferentiat carti si pt diferite varste adulte, de ex carti pt tinerii de 18-23 de ani, carti pt cei de 24-28, sau pt cei intre 46 si 52 de ani, etc, etc, in orice caz acest lucru nu se face asa de mult cum ar fi in cazul copiilor....dar sa stii ca m-am gandit si nu mi se pare DE LOC o idee rea, ba chiar una deosebit de modern-progresista, utila, si totodata interesanta....cred ca am sa mai reflectez la asta, poate chiar sa scriu un articol pe blog sau sa fac o leapsa legata de aceasta idee, pt ca si la varsta adulta, desi poate nu la fel de frecvent ca in cazul copiilor, oamenii pot trece prin niste etape cu caracteristici comune de grup de varsta, desi acest lucru nu e chiar asa de accentuat in cultura generala...e o idee care in timpurile mai moderne cred ca apartine unui om originar din Danemarca insa care a parasit aceasta tara pt totdeauna cand avea 9 ani, desi el nu cred ca a extins aceasta idee pana la a recomanda carti specifice si etapelor de viata adulta, insa e o idee care mie mi-a venit acum in asociere cu el, si am sa mai caut sa vad ce pot sa aflu in legatura cu asta asa ca posibil principiu posibil chiar interesant de a recomanda literatura hranitoare pt spirit si suflet sau poate chiar si educativa, chiar daca e si de fictiune, nu neaparat religioasa, asa pt diferite etape de viata adulta...ff interesant...chiar sunt din ce in ce mai curios sa caut daca vreunui profesor sau critic de literatura care obisnuieste sa recomande diverse lecturi i-a venit vreodata aceasta idee pt a o dezvolta in mod ceva mai detaliat si posibil chiar activ prescriptiv, la fel ca bunicii tai, nu numai descriptiv ca atatia critici sau istorici ceva mai obisnuiti de literatura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Te-am pus pe ganduri, nu? :)))
      Explicatia e simpla si nu are a face cu vreo semnificatie anume a cifrei sau varstei respective. Pur si simpu atatia ani am implinit si dedicatia a fost scrisa cu cateva zile inainte de ziua mea. :)

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...