miercuri, 22 mai 2013

Cand memoria e depasita de realitate



In urma cu doi ani, cand adormeam copilul, noaptea, ca sa-mi treaca timpul fara sa innebunesc de plictiseala, numaram in gand cartile pe care le aveam. Imi era usor pentru ca aproape toate erau cumparate in timpul de cand ma mutasem in Bucuresti. Nu le tineam socoteala celor de la Bacau, ar fi fost prea greu. Dar cele cu care mi-am inceput biblioteca de azi erau pana intr-o suta si puteam face fel de fel de statistici. Le imparteam in gand pe edituri, calculam cat dadusem pe ele, apoi o alta statistica le impartea in cele citite si cele necitite, ori in cele scrise de autori romani si cele scrise de autori straini. Am inceput apoi sa le notez intr-un caiet. Greu de tinut pasul, pentru ca aveam de recuperat din urma si cu timpul detaliile le-am mai uitat.


 Biblioteca insemna pe atunci un raft negru de plastic din acelea pe care le poti folosi in baie sau in hol. Apoi s-a extins pe un sector din sifonier si in masuta din bucatarie. Apoi toate s-au mutat in saci si sacose o data cu mutarea in alta adresa si de acolo nu au iesit decat asta-toamna. Pentru a se muta in biblioteca adevarata. Ramasesera cateva pe afara, apoi cele de pe afara iar s-au inmultit, in pungi, sacose, pe sub dulap, pe unde am gasit cate un coltisor liber si neexploabil in alt scop. Am facut un recensamant scris, de care m-am tinut pana pe la inceputul anului, pe coli albe, care au ajuns sa fie atat de multe si numarul volumelor sarise de 600, incat treptat obosisem sa tot notez. Cate una, cate doua, cate mai multe (cand gasesti titluri importante la preturi de nimic, si te gandesti cum arunci pe lucruri total inutile alti bani- de exemplu pe mancare, care iti potoleste o pofta sau foame de moment si nu te alegi cu nimc, n-ai cum sa rezisti sa nu dai banii aia pe acele carti)- s-au adunat de nu mai stiu cate sunt si nici rabdare sa le mai numar nu am, pentru ca intre timp le-am mai rearanjat si prin biblioteca si nu pot spune ca acolo se afla fix atatea carti cate erau cand le-am inregistrat in ordinea aranjarii.

4 comentarii:

  1. Adevarul e ca nici eu nu pot sa dorm cand ma gandesc la pretul unor carti din biblioteca mea. Or fi fost unele un chilipir, dar altele...nu mai zic nimic.

    Felicitari pentru implinirea venerabilei cifre de 600 de carti. La multe carti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, pe atunci nu ma ingrijoram de cat au costat, Abia daca ajungeau in total la 2-300 de lei. Acum, insa, nu mai spun si nici nu vreau sa ma gandesc cat am cheltuit pentru ca e printre putinele investitii de care nu imi pare rau. :)

      Ștergere
  2. Ce-mi place postarea aceasta! :)
    Uneori, seara inainte de somn, fac si eu inventarul cartilor. Ma gandesc la fiecare, la locul pe care il ocupa in biblioteca, la perioada din viata mea in care am citit cartea respectiva. Uneori ma ridic din pat si le reorganizez, pe edituri, pe autori, citite vs necitite..Si sunt foarte incantata cand fac aceste lucruri..ma simt ca si cand as avea o mare comoara pe care trebuie sa o pazesc si sa o inmultesc:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! E o activitate atat de placuta. Anevoiasa, ce-i drept, cand sunt atat de multe, dar cu atat mai... aducatoare de un sentiment de satisfactie si desfatare. Ma bucur ca mai exista cineva care are aceleasi placeri. :)

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...