Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa

Iata, in sfarsit, si cea de-a doua mea recenzie in cadrul campaniei vALLuntar de anul acesta. trag speranta ca aceasta idee fantastica de promovare a lecturii si a gesturilor minunate nu se va opri aici si la anul, pe vremea aceasta, ne vom intalni din nou cu ea.

 Am ales cu greu cea de-a doua carte, din multitudinea de titluri atragatoare- Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa, de Rebecca Johns- un roman istoric ce te face sa uiti ca ai in fata o opera fictionala. Figura legendara a celei supranumite "Contesa sangeroasa" etse atat de vie, incat ai senzatia ca ti se adreseaza, ca tu esti cel in fata caruia se confeseaza si sub ochi ti se asterne o epoca indepartata, secolele XVI-XVII- cu portul, obiceiurile si manierele oamenilor de atunci, cu regulile stricte ce guvernau relatiile dintre oameni, ingradindu-le, mai ales celor ce faceau parte din nobilime, libertatea de a iubi, de a se bucura, de a intretine legaturi cu anumite persoane. Insa mai presusu de orice, acest controversat personaj istoric se dezvaluie in umanitatea sa profunda, caci in pofida apartenentei la o casta atat de rigida- nobilimea ungara a acelei epoci, ea este o femeie in primul rand, pentru care iubirea, durerea, umilinta, teama nu sunt notiuni straine.


Povestea ia forma unei confesiuni scrise de contesa in timp ce era zidita intr-un turn, la sfarsitul vietii sale, drept condamnare pentru atrocitatile pe care se presupune ca le comisese, si se adreseaza fiului sau, inca un copil la momentul incarcerarii ei, pentru ca acesta sa cunoasca adevarul ei, nu doar ceea ce altii aveau tot interesul sa se spuna despre ea. Astfel, urmarim viata personajului incepand din copilarie, cu toate momentele cruciale din existenta sa. M-a impresionat in mod deosebit o metoda de executie cel putin bizara, la care micuta Erzsebet asistase cand era doar o copilita- inchiderea unui om viu aproape in intregime in burta unui cal mort- scena de un extraordinar grotesc- insa in rest nu au mai fost scene care sa provoace repulsie, contrar asteptarilor mele, caci, aceasta aflandu-se undeva la inceputurile cartii, ma asteptam intr-un fel la pasaje cel putin la fel de macabre.

Un alt obicei interesant era ca tinerele fete, inca niste copile de 11-12 ani, sa fie logodite si trimise sa locuiasca in casa viitorului sot pana se casatoreau, pentru a deprinde din timp rosturile casei si modul in care sa se poarte pentru a fi pe placul viitorului sot. Ceea ce putea fi traumatizant pentru ele, rupte din sanul casei parintesti, dintre jocurile copilariei, prea timpuriu. Conditia femeii in acele vremuri nu era una prea incantatoare, putine din ele aveau o educatie solida, asa cum avea contesa Bathory, erau supuse vointei barbatului, daca ramaneau nemaritate sau vaduve, viata lor devenea si mai grea, caci nu avea cine sa le apere, statutul in societate fiind conditionat de o casatorie cat mai avantajoasa, ele puteau sa isi piarda drepturile de decizie in viata propriilor copii daca sotii le mureau, tutela fiind preluata de un alt barbat, nicidecum de mama copiilor, cum ar fi firesc astazi.

Viata contesei Bathory ni se contureaza treptat, luam parte la cele bune si la cele rele, o viata din care nelinistile si bucuriile nu lipsesc, cu inerentele lor efecte- casatoria aranjata de parinti, lipsa iubirii si apoi castigarea ei, dezamagirile si implinirile, suferinta si multumirea- toate te fac parca sa empatizezi cu personajul, sa-i  tii partea in intriga marsava a carei victima pare sa fie, sugerand inca o data o realitate pe care o aflam intotdeauna dupa ce deja ne-am insusit o varianta oficiala- si anume faptul ca istoria consemnata este departe de cea reala, ca ea este mereu favorabila celor care o scriu, ca intotdeauna exista victime prezentate drept calai, iar culisele marilor evenimente ce marcheaza istoria si politica sunt invaluite in mister, ascund fapte pe care invingatorii au dorit ca posteritatea sa nu le cunoasca.

Legenda plasmuita in jurul numelui lui Erzsebet Bathory ne infatiseaza o femeie cruda, inspaimantatoare, cu o aura malefica- o vrajitoare, un vampir insetat de sange tanar. Bineinteles ca ne intrebam cat adevar se ascunde in spatele mitului si cat reprezinta o inflorire perfida pe marginea acelui sambure de adevar. Cum explica Erzsebet Bathory acuatiile ce i se aduc, ramane sa aflati citind cartea aceasta, pe care eu o recomand ca o lectura relaxanta si palpitanta, ce poate fi incercata atat de cei in cautare de povesti senzationale, cat si de cei dornici de lecturi mai serioase.


Recenzia aceasta face parte din campania vALLuntar, initiata de Grupul editorial ALL cu sprijinul ROMSILVA. Nu uitati, pentru 15 comentarii la obiect de la persoane diferite, voi planta un copacel, dupa incheierea campaniei, iar daca este depasit acest numar, comentariile se aduna si la fiecare 20 de comentarii, echipa ALL va mai planta un copacel.

Va multumesc anticipat pentru sprijinul vostru!


P.S. Pentru a evita dificultatile de contiorizare a comentariilor, ma voi abtine sa raspund fiecaruia in parte, dar fiti siguri ca voi aprecia opiniile voastre si eventual imi voi da cu parerea despre ele intr-un coomentariu mai lung, global. 

Comentarii

  1. wow. nu-mi vine sa cred ca nu am vazut cartea asta pe site-ul All. Imi doresc de mult sa o citesc :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Deja mi-am facut wishlist-ul cu ce sa-mi mai cumpar de la All, iar asta e printre favorite :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Istoric nu cred ca exista prea multe dovezi ca ar fi fost vreo "vampiroaica". Cam ca si Dracula al nostru.
    Dar promite sa fie o lectura pe cinste :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot ce am citit despre aceasta ,,femeie ciudata" conducea la aceeasi concluzie: isi merita numele de ,,Contesa sangeroasa". Femeia aceasta a avut mari probleme, istoricii (poate mai putini cei unguri) sunt de acord cu aceasta ,,realitate". Tepes al nostru a fost departe de atrocitatile comise de Contesa (sau Filip cel Sfant, de pilda, ca tot i-a fost contemporan lui ,,Dracula" al nostru, iar metodele lui de pedepsire au fost mult mai aspre si victimele mai numeroase numeric). Multi istorici considera ca multe din apucaturile sangeroase ale contesei au fost ,,transferate" in biografia lui Tepes al nostru, pentru a-l putea incrimina mai bine. Oricum, intre cei doi exista o mare deosebire: Tepes ucidea, dar uciderea era o forma de pedeapsa, in spirtul legilor de atunci, pe cand Contesa ,,ucidea din placere", daca nu cumva o fi suferit de vreo boala ciudata.
    N-am citit cartea pe care ati recenzato, e bine ca exista omenesc in ea, numai ca, uneori istoriile romantate se cam indeparteaza de realitate si vor sa situeze personajul intr-o alta lumina. Acum, ce sa zic, chiar si fictiune pura fiind, cartea merita a fi citita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesantă recenzia ta, chiar nu ştiam de existenţa acestei contese, trebuie să mă apuc de citit! Baftă în campanie!

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte interesanta cartea - mi-a placut mult recenzia ta!

    Spor la plantat copacei

    Rux

    RăspundețiȘtergere
  7. bathory a fost o sursa de inspiratie pentru toate artele. vezi toate albumele de metal care-i spun povestea, tablouri, filme, carti etc. a fost o vreme cand ma interesa tot ce e legat de ea. in ultimii ani nu am mai citit nimic despre ea, nici filme n-am vazut. cartea asta pare buna de citit. o sa-i dau o sansa.
    marfa recenzia!

    RăspundețiȘtergere
  8. Încă o carte de adăugat pe lista mea, care are o tendință rapidă de lungire odată cu campania asta.
    Mulțumesc de prezentare.

    Spor la plantat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, trebuie sa o citesc si eu, contesa a fost o figura cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  10. Pt fictiune insa destul de misto, care poate totusi reechilibra situatia catre real, ca si eu am impresia ca prezentare de mai sus e cam cu tendinta de wishful thinking dintr-un punct de vedere contemporan decat cum or fi fost realitatile la acea vreme, adica nu stiu ce sa zic cat de exagereate sunt oricare dintre versiuni, as recomnad totusi si cartea d-lui Andrei Codrescu, Blood Countess (Contesa Sangeroasa), care chiar daca e romanticizata gotic, totusi e fictiune de reala calitate, (chiar si daca nu e poate cea mai buna carte a d-lui Codrescu, totusi stilul dansului e autentic placut), plus nu e super prea horror nici asta si tine ceva cont si de posibilele traume si stressuri pe care le-a fi suferit si aceasta femeie totusi super-privilegiata la vremea ei.

    Am citit intre timp ca totusi acest caz a fost investigat la nivel real politienesc la acea vreme, chiar si la nivelul de atunci, pt ca existau prea multe plangeri reale din partea unor oameni totusi credibili locali si martori reali care au participat la ingropari de cadavre. Exista si legende legate de vampirism sau chiar Vlad Tepes, exista si legende legate ca ea dorea sa se imbaieze in sange de fecioare, dar astea sunt exagerari, si cazul a fost prezentat chiar si ca un caz criminal asa in fictiunea de criminalistica de tip non-fiction, drept cazul unui serial killer de sex feminin de tip psihopatic real, ceea ce Vlad Tepes intr-adevar nu fusese acuzat sau nici macar zvonit ca a facut niciodata, dar asta si poate pt ca la vremea aia nu exista politie asa de dezvoltata pe unde era el, si impotriva lui nu s-au plans nici oamenii locului, asa cum efectiv se plangeau pana la Viena de Bathory, cu ajutorul preotilor lor locali, ci victimele lui Tepes erau mai mult turci sau naiba stie ce alti barbati adulti de tip totusi combatant care erau torturati si ucisi, nu erau fete tinere locale.

    Si in Franta, in Bretania pe la 1400 a existat un serial killer nobil faimos, Gilles de Rais, care tortura, viola chiar, si ucidea baieti abia puberi, si asta psihopatic plus cu componenta sexuala. Asta a fost spanzurat si pe baza lui s-a creat povestea ulterioara a lui Barba Albastra. Si de el, ca si de Bathory, s-au plans efectiv satenii locului, oameni total obisnuiti, adica nu era vorba de cine stie ce conspiratie politica impotriva lui, ca la vremea aia nu erau rascoale de tarani de gen aia de om flamand de la 1907 din Romania, desi nici taranii aia probabil nu o duceau extraordinar, insa inca nu fusese "inventata" ideea de revolta din asta mai moderna a claselor oprimate si posibil exploatate, adica nu prea cred eu in chestii politice in Evul Mediu asa de jos in sus, cand ele nici macar acum, mai recent, in Romania nu prea exista decat poate asa la nivel spontan razlet daca ajunge cutitul la os, adica bazat pe ceva totusi, pe foame sau pe o injustete chiar resimtita ca extrema. Si la vremea lui Bathory acolo unde era ea nu era zona de foamete deosebita, nici la vremea lui Gilles de Rais in Franta acolo in Bretania, nici vreo epidemie de ceva raportata tocmai atuncea sa zici ca s-or fi speriat oamenii la nivel superstitios, ci atat in cazul de Rais cat si in cazul Bathory, pur si simplu oamenilor le dispareau copiii in numere si frecventa nemaiintalnita, total neobisnuita, si preotii locali au luat initiativa sa raporteze, si nu era nici vreo conspiratie religioasa.

    RăspundețiȘtergere
  11. Dar chiar te-ai suparat si ti-ai luat numai romane istorice de data aceasta.
    Pe mine actiunea romanului nu ma atrage, eu nu am afinitate pentru romanele istorice. Dar in trecut nu aveam nici pentru SF-uri, iar de vreo doi ani le iubesc.

    Poate se intampla la fel sicu romanele istorice :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Aaa, asta-i tanti aia obsedata de tinerete fara batranete si viata fara de moarte, nu?

    RăspundețiȘtergere
  13. Am gasit romanul cu adevarat fascinant. Oricare ar fi fost adevarul, romanul acesta descrie o femeie mult superioara celor din jurul ei, care simte acestul lucru si incearca sa face ce poate pentru a se integra in toate situatiile pe care viata i le ofera, fara a renunta insa la ea insasi.

    RăspundețiȘtergere
  14. Adevarul despre Elizabeth Bathory este poate chiar mai ciudat si intrigant decat toate legendele, speculatiile si miturile populare infioratoare care s-au nascut in jurul ei. Contesa a fost una dintre cele mai crude, de temut si sangeroase personalitati ale tuturor timpurilor si un criminal in serie atat de feroce cum rar se consemneaza in istorie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Va multumesc tuturor pentru comentariile voastre, pentru completarile pe care le-ati adus. Ma bucur daca am reusit sa va starnesc interesul pentru aceasta carte si pentru faptul ca unii dintre voi ati adaugat cartea la lista de dorinte, care, presupun, a devenit destul de ampla in urma acestei campanii. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Am citit si eu cartea si mi-a placut. Curajoasa alegere pentru vALLuntar! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu am stiut de aceasta carte pena acum
    Interesanta recenzia ta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Cu recenzia acestei carti mi-ai amintit ceva demult uitat: citisem, in copilarie (sunt vreo 25 de ani de-atunci) niste articole intr-un almanah despre aceasta contesa (ma fascinase - nu in sens pozitiv, desigur!)...

    Mult spor la plantat copacei!
    Eu am pornit-o la colindat/comentat pe la coechipierii de campanie gandindu-ma ca astfel reusim sa sporim nr copaceilor!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Huliganii- Mircea Eliade

Aroma zmeurei de câmpie

De neînțeles...