joi, 28 februarie 2013

Ramai cu bine, Iarna!...

Oricat de ingrozita am fost cand se sfarsea vara de apropierea iernii, acum sunt uimita cat de repede a-a dus. A fost o iarna scurta si nu prea grea, peisaje feerice mi-au incantat uneori privirea, dar in haosul orasului ele au pierit destul de repede. Asa ca s-a dus aceasta iarna, cel putin calendaristic. Poate isi va mai scutura vreun cojoc, desi, dupa cum s-a scurs ultima luna, mi-e greu sa cred. Totusi, vremea stie sa ne surprinda.

Ultima zi de iarna...o zi calda, insorita, un aer placut. Si dupa cum spunea si Mircea intr-un comentariu la un articol precedent, poate ca a fost asa frumoasa fiind si ultima. Ma bucur ca am reusit sa ies intr-o mica plimbare, sa ma bucur de asa vreme. Am ajuns si in centru, in curtea Muzeului Sutu era un Targ de Martisor. Ceva mai incolo, langa cladirea Universitatii, o batrana vindea martisoare crosetate in forma de floare. Ideea de iarna a staruit numai in mintea mea. In rest, nimic care sa aminteasca de ea...

Asa ca, ramai cu bine, Iarna!...

Posta Romana sau cum iti strici cheful de viata

EI, alta viata dupa schimbarea de aer, dar n-am avut ce face sa-mi fac de lucru la unul din oficiile Postei Romane. Bine, aceasta a fost prima destinatie, dar in cele din urma tot n-am rezolvat nimic. Ba da, am reusit sa cumpar plic, aplicand tupeul, si ala cu greu, dar stiind ca altfel va trebui sa stau la doua cozi, am intrebat cat costa, am pus banii pe tejghea si tot am asteptat sa catadicseasca tanti de dincolo sa observe. Doar nu era sa strig. Am facut si urmatorii pasi- introdus continut in plic, completat formularul etc si apoi, asezarea la coada. Caci, logic, perfect normal, din 5 ghisee, doar 3 lucreaza cu publicul, desi teoretic toate sunt pentru public, nu pentru a se sta si a freca menta sau a juca Solitaire. Daca intrebi la celelalte doua ceva, ai senzatia ca respectivele cucoane au mancat lamai stricate. In timp ce celelalte se misca incea mai lenta reluare posibila- cum reusesc? Cat de complicat o fi sa tastezi doua adrse, nu stiu. Ca doar in cazul coletelor ce pot avea de facut? Cantarit, notat greutatea, tastat adresele astea doua, printat chitanta, luat banii dat restul si...ah... stampilele, cum? se poate? E o adevarata arta. Si mai ceva pana sa se ajunga la ele.

Postare in doi timpi si trei miscari

Ah, ce zi! Ce soare! Frumos, pentru ultima zi de iarna calendaristica. Si eu de sambata n-am mai luat o gura de aer direct de la nivelul solului +1,5 m. Ca pe ace stau, azi totusi cred ca vom iesi macar cateva  minute, caci si cea mica este mult mai bine, doar de tusit inca tuseste dar nu asa rau. Orasul cred ca s-a umplut de martisoare si ghiocei, dar nu ele ma atrag atat de puternic. Am eu o mica treaba in legatura cu asta, dar sa vedem daca am sa o pot rezolva astazi.

marți, 26 februarie 2013

Dupa 30 de ani...

Ca sa primesc un raspuns la intrebarea "cum arata dragostea dupa 30 de ani de casnicie?", as putea sa-mi intreb parintii. Astazi celebreaza aceasta varsta rotunda a casniciei lor. De fapt. e doar jumatate de aniversare, caci ei au ales sa se cunune civil in orasul mamei mele si dupa 8 zile s-au cununat religios in orasul tatalui meu.

I-as intreba deci, dar, fiind copilul lor, nu stiu cum ar suna raspunsul. Ramane dragostea aceeasi, se sedimenteaza, se transforma? Sau cate putin din toate? Cu bune si cu rele, anii trec. Asa au trecut si peste ei. Si au realizat destul cat sa fie multumiti, zic eu. 3 copii mari, doua nepoate si, de vreun an, si un catel. :))

Privind aceasta cifra rotunda, nu pot sa nu ma gandesc ca peste un an si un pic, ea va fi varsta mea. Mama mi-a batut acest apropo, ca sa rada putin de mine. Dar glumele astea legate de ani nu-s chiar glume in forma cea mai pura. Ascund in ele un suras amar, un regret, o umbra duioasa de nostalgie...

Multi ani fericiti impreuna le doresc parintilor mei!
La multi ani, mama!    La multi ani, tata!



                                                         Foto- un trandafir din cei cultivati de tatal meu

Ca sa nu vorbesc singura prin casa...scriu aici

Am scris ceva, apoi m-am razgandit, ma plictisea ceea ce scrisesem. E o zi ce curge monoton- intre citit si crosetat si, peste acestea, se suprapune cea mica. De fapt, cand ma lasa ea, pot face si celelalte doua activitati. Ma invart intre aceleasi ganduri, cand crosetez mai trag cu urechea la tv si intre leii si ursii interlopilor o aud pe Bahmuteanca recomandandu-mi exuberanta un dry cooker. Apoi schimb canalul, aud ceva de carnea de cal, ma iau cu alte ganduri, nu mai aud ce se spune si ma trezeste din visare o voce ce imi spune ca primesc un cutit absolut gratuit- cel mai cel, eu platesc doar taxele de livrare de 40 ron. Intr-un final, ii iau piuitul, il las sa mearga asa, pe muteste, ca sa faca animatie. De parca n-ar face fii-mea destula sarind pe pat sau zbenguindu-se.  Lasa ca la tv ma uit la noapte, sa-mi vina somnul- vreo 3 documentare in paralel, ca si acolo te sufoca reclamele si mereu adorm constientizand ca adorm.

Cand fac exercitii, ma pozitionez cu capul in dreptul bibliotecii si, dintr-o pozitie nu prea comoda, reusesc sa vad unele titluri. Si asa merge sportul mai usor, mai placut. In special un anumit loc e primul care imi sare in ochi si imi tot spun ca trebuie sa-mi treaca prin mana. Dar pana nu termin cartile pe care le citesc vALLuntar, nu pot citi altceva, ca expira timpul.

Ma uit in jur si vad ca se impune iar! o curatenie. Numai ca la ora asta doarme cea mica, in sfarsit, si nu pot trancani, trebuie sa ma limitez la activitati silentioase. Tastatura nu e tocmai ceva ce intra in categoria asta. Dar sper sa nu se auda pana in dormitor. Sau mai bine ma duc langa ea si citesc pana ce ma ia somnul. Uneori ma oboseste si calculatorul, n-am mereu chef sa navighez, ceea ce cu ceva timp in urma nu se intampla. As fi stat non-stop, daca s-ar fi putut.

luni, 25 februarie 2013

Prin blogosfera ma plimbam...

Va promiteam o plimbare prin blogosfera, ceva recomandari, asa ca sa ma tin de cuvant.

Un blog care va va aduce zambetul pe buze este cel al lui mixy. Povesteste foarte fain despre ea si familia ei, iar intamplarile cu mamaie sunt delicioase. Primul articol ce mi-a fost recomandat si m-a convins sa citesc multe altele, cotrobaind prin arhiva blogului este La parastas

Apoi trebuie sa va fac cunoscut un nou club de lectura virtuala pe blogul Bibliotecii Deva Filiala 3

Val ne recomanda doua carti interesante ale unui autor pe care nu-l cunosteam, Sandor Marai-  Lumanarile ard pana la capat si Mostenirea Eszterei

Iata si cateva recenzii din cadrul campaniei vALLuntar, la care trebuie sa imi fac timp sa contribui cu un comentariu.
- Vienela scrie despre Soseaua Catelu 42, la fel si Monica Olteanu
- Cartea Kim, de Rudyard Kipling este recenzata pe blogul normalitateanormala  
- tot despre Kim scrie si Liliana Negoi
- Laura Frunza scrie despre Ali si Nino si despre multe alte lucruri interesante
- Pitici Voinici a recenzat una din cartile lui Guillaume Musso- Ce-as fi eu fara tine?
-despre Domnisoara Einstein a scris Ada Angharad
-in sfarsit un roman istoric- Sange regesc
- Mihaela a citit si a scris despre Omul invizibil, si tot pe blogul ei am citit un interviu interesant, fara legatura cu vALLuntar
-un titlu intrigant- Oi infuriate, recenzat si de Diana Borca pe Tara mea Inventata


Mircea Vladut ne scrie despre Placerea fricii , dar si despre Violul caruia tarisoara noastra ii este victima.

Florentin a scris despre Evolutia omenirii, dar a postat si o povestioara emotionanta ce mie mi-a placut foarte mult.

Iosazaurul m-a facut sa-mi curga ochii dupa o camera de lectura exact pe gustul meu.

Cartea aceasta, Vietile paralele de Florin Ilis, chiar mi-ar place sa o citesc, dar momentan nu mi-o permit. O recenzie incitanta gasiti pe filme-carti.ro



Hai, ca am scris destul. Promit sa revin cu noi recomadari. Spor la scris, sa avem ce citi!:)

Incepe prost, dar poate se termina cu bine

Sunt obosita. Un mod nu tocmai optim pentru a incepe o noua saptamana. Nu e din cauza ca este luni. Am o incarcatura psihica negativa, o simt si trebuie sa ma mobilizez sa o alung, sa o dizolv, sa o transform. Desi nu sunt genul de mama care intra in panica atunci cand se imbolnaveste copilul, totusi, totul se invarte in jurul micii bolnavioare, atat ziua, dar mai ales noaptea. Inca este destul de bolnavicioasa, in sensul ca la 6-8 saptamani, de toamna pana primavara, avem cate un episod cu gatul. Ma gandesc ce-ar fi fost daca intra in colectivitate? Cu toate ca am incercat sa o calesc oarecum, nu am tinut-o sub un clopot de sticla, asa cum au facut prietene de-ale mele, de raceli ocazionale nu am scapat. Si daca stau sa ma gandesc, nici fetitele prietenelor mele nu au fost ocolite mai mult ca noi, in pofida unei atitudini mai protectoare.

duminică, 24 februarie 2013

Din toate cate putin

O cafea tarzie si multe ganduri se aduna pentru ziua de azi, o zi mohorata, din cate se vede, dar eu nu sunt nici trista, nici exuberanta, deci nu ma asortez cu ea. Si ceva emotii, si putina bucurie, si o oarecare suparare asezonata cu griji si ceva nervisori... deh, se mai intampla. Cea mica e bolnavioara, am avut o noapte mai chinuita, de plecat pe undeva, nici vorba, ceva emotii pentru ceva ce astept si nu stiu daca va ajunge, bucurie pentru ca preferatul meu s-a calificat pentru finala nationala Eurovision, dar si pentru greutatea aratata de cantar, caci de la ultima mentionare pe blog am scazut bine, inca 1,5 kg.

vineri, 22 februarie 2013

Dimineata pierduta

 Titlu: Dimineata pierduta
Autor: Gabriela Adamesteanu
Editura Polirom, 2012
Colectia Top 10+

Din cartea aceasta nu vreau sa povestesc prea multe, as incerca sa va redau senzatiile pe care mi le-a transmis, caci a fost intr-adevar o carte pe placul meu. Pornind de la stilul scrierii, continuand cu atmosfera, cu intamplarile relatate, cu personajele atat de vii, de parca au tasnit afara dintr-o fotografie ingalbenita de timp. Ca si cadru istoric, avem atat comunismul impamantenit deja de ani buni in tarisoara noastra, dar si salturi in timp pana in preajma primului razboi mondial. Sunt insa niste salturi atat de rafinate, incat povestea curge in tihna, savuroasa, ca o calatorie printre amintiri, cuprinzand o mare parte a secolului trecut, urmand evolutia sau declinul unor destine, vazute din diferite perspective.

Cel mai pitoresc personaj este Vica, o femeie din popor, fara prea multa carte, cu un limbaj foarte colorat, dar as ade placut, incat bogatia greselilor gramaticale si de limbaj pe care le face sau modul sau de a gandi ori cel de a se purta, o fac de-a dreptul delicioasa, in sensul de deliciu literar, bineinteles.

joi, 21 februarie 2013

Misterele fiecarei zile

In fiecare dimineata, in fata noastra se deschide o cale catre necunoscut. Usor-usor, incepe sa curga prima picatura din viitorul la care ieri inca ne gandeam. Nu putem sti ce urmeaza, ce ne asteapta. La acea ora a diminetii, restul zilei este invaluit in mister. Bineinteles, pot exista planuri, anumite iedi despre ceea ce aveti de gand sa faceti pe parcurs, dar oprindu-va la sfarsitul zilei pentru a trece in revista tot ce s-a petrecut, ati ramane surprinsi cate lucruri neasteptate, pe care n-ati avut cum sa le prevedeti, au avut loc. Chiar daca, in fapt, ar fi vorba de lucruri banale- o convorbire la telefon, o calatorie cu tramvaiul, vitrina unui magazin ori, sa zicem, cumpararea unui ziar- fiecare maruntis din acesta se asterne pe tabloul zilei, ajutand la ilustrarea imaginii de ansamblu.

miercuri, 20 februarie 2013

O fila cam mototolita de jurnal

Va spuneam si mai demult ca vointa este ingredientul cheie al curelor de slabire. Si mi-a luat ceva timp sa-mi educ din nou vointa, daca si ea poate fi educata. Acum vointa mea lucreaza la parametri maximi, respect ce mi-am propus, fara abateri, dar uite ca mai mult de juma de kil in ultima saptamana nu am dat jos. Per ansamblu, de pe 9 ianuarie, deci intr-o luna si 11 zile, s-au dus 4,5 kg, dar eu zic ca e prea putin. Calculand insa de acum 2 saptamani, ar fi 1,5 kg, ceea ce inseamna ca sunt cam in urma cu 2 kg. Stiu ca nu exista un ritm fix de slabire, ma simt in forma, dar nu sunt multumita. Insa nu renunt. Mai incet, dar trebuie sa reusesc.

marți, 19 februarie 2013

Pur si simplu

Ce dimineata placuta! Soarele este inviorator de-a dreptul. Asa ma imbie la o plimbare... pe care oricum o faceam aproape indiferent de vreme. Prin fereastra deschisa razbate zumzetul strazii, din care o voce colorata se desprinde- "Fiaaare veeechi cuuumparaaam!" O melodie care de obicei ma enerveaza. Acum insa, parca da culoare atmosferei ce patrunde in casa.

N-am idee unde sa merg, ieri am ajuns in centrul vechi, a fost o plimbare relaxanta din care mi-am incarcat bateriile. Am avut o destinatie precisa, de unde fii-mea s-a ales cu o carticica de colorat si un pachet cu abtibilduri, dar astazi nu ne ajuta bugetul, va fi o plimbare doar de dragul plimbarii. Si nu stiu de ce, parca as vrea sa merg pe jos, nu cu metroul, dar in acelasi timp sa explorez si locuri noi.

luni, 18 februarie 2013

Spintecatoarea

M-a pus.. cine m-a pus sa iau peste viu? Nu mare, dar nici mic. La vreun kilogram si ceva. Zic- hai sa iau sa se joace asta mica, sa se uite la el, deh, cum gandeste un om care nu gandeste in perspectiva. Ca si cum i-as fi luat copilei un animal de casa, vin cu el, il pun intr-o oala cu apa in cada, sa-l resuscitez. De respirat, mai respira, dar n-avea el pozitie normala de peste in apa. O fi fost poate oala prea mica, dar totusi. Ei, isi revine cat de cat, mai da si el din coada, din ce mai are. Dar eu in tot timpul asta, ma gandeam cum il mai execut eu pe asta si-apoi cum il mai mananc, ca ma gandesc la el cand fuse viu. De fapt, de mancat nu-l mancam eu, ca era un peste gras, pentru mine luasem un pastrav gata rezolvat. Dar ideea sacrificarii unui biet peste persista.

duminică, 17 februarie 2013

Cu aroma de duminica

Am inceput ziua tarziu, dormind dupa pofta inimii pana dupa ora 10. Dupa terminarea indeletnicirilor matinale, adica hranit doi omuleti flamanzi, spalat vase si preparat cafele, am putut sa ma relaxez si eu, langa cana de cafea frumos inscriptionata. Abia apoi am luat si eu micul dejun si m-am dezmeticit de-a binelea. Ziua se arata una linistita. Nicio graba, nimic special de facut. O atosfera odihnitoare se asternuse, dar nu am lenevit pe canapea, am iesit cu cea mica in parculetul din apropiere. A fost cam rece, dar a fost placut, in ciuda lipsei soarelui, atmosfera nu era mohorata, avea un gust de duminica, nitel somnoros si totodata optimist. Am putut citi cateva pagini in aer liber, cu gluga pe cap, caci vantul imi cam taia urechile, desi nu era puternic. Traficul era mai redus, copilul in siguranta, inchisesem poarta si nu erau decat alti trei baietei ce se jucau in legea lor, nu ma deranja nimic, astfel ca am profitat de aceste clipe de ragaz si am citit in parc, mai mult in picioare, bancile erau cam reci.

Iar acum, acasa, aceeasi atmosfera placuta domneste, agitatia lipseste, cea mica e mai potolita, mai am cateva pagini si termin carticica. Alte doua ma asteapta, nu am ales inca pe care sa o incep. E tarziu si nu stiu daca e cazul sa mai culc fata, dat fiind faptul ca s-a trezit tarziu si s-ar putea sa nu aiba somn.

Profit insa de aceste ore relaxante, ma voi cufunda in paginile cartilor, fara sa-mi doresc nimic.

O duminica placuta si aromata sa aveti si voi!

vineri, 15 februarie 2013

Locuri bune din care sa te umpli de carti

Cum in ultimii doi ani am cumparat foarte multe carti, m-am gandit sa trec in revista locurile de unde ma aprovizionez eu, atunci cand  vreau sa-mi fac o  mica bucurie.

In ceeea ce privetse librariile virtuale, preferata mea este Elefant - preturile sunt mai mici decat in librariile clasice pentru cau au mereu reduceri, livrarea este rapida si cu o taxa relativ mica, nu am intampinat neplaceri nici cand unele titluri nu erau in stoc. Fie le-am primit ulterior, fara sa mai achit o noua taxa de livrare, fie mi s-a comunicat ca nu gasesc respectivul titlu nici la furnizor.

Apoi, am mai achizitionat carti in regim anticariat de pe targulcartii.ro . Au multe carti la preturi mici de 2,3,4,5 lei dar si carti noi sau aproape noi la preturi mai mici decat in librarie.

Si acum vine partea mea preferata, caci trebuie sa marturisesc ca mai mare placere imi face sa cumpar cartile la fata locului, decat de pe net. Bineinteles ca uneori merg si in librariile obisnuite, desi nu multe sunt titlurile pe care mi le permit. Vanez promotiile sau cartile colectiei Top 10+ de la Polirom, care au preturi mai rezonabile, desi calitatea hartiei si a tipariturii nu este exceptionala, dar cum, din cate vad, cartile din colectia Cotidianul au facut fata cu brio celor cativa ani de cand au aparut in ceea ce priveste rezistenta, cred ca totusi vor rezista timpului si acestea de la Polirom. Oricum, titlurile respective merita citite in mare parte.

joi, 14 februarie 2013

Par Lagerkvist- Baraba. Moartea lui Ahasverus

Acest scriitor a primit Premiul Nobel pentru literatura in 1951. Am citit doua micro-romane ale sale- Baraba si Moartea lui Ahasverus, ambele avand teme legate de religie, dar intr-o maniera ineidta. Nu pot fi alaturate, in opinia mea, celorlalte romane ce au redat din diferite perspective teme biblice.

Primul roman citit de mine acum vreo doua luni este Baraba, care, asa cum o arata si titlul, il are in centru pe cel care a fost eliberat, atunci cand multimea a avut de ales intre el si Iisus. Mai concret, asistam la viata lui Baraba dupa rastignirea lui Iisus. El nu stie si nu intelege prea multe despre Cel ce suferise in locul sau. Urmareste evenimentele de la distanta- drumul spre Golgota, noaptea Invierii-, simte ca este ceva deosebit, dar nu poate deslusi sensurile. Cei care l-au cunoscut pe Iisus si au crezut in El ii ofera explicatii pe care Baraba incearca sa le asimileze. Ar vrea sa creada si nu poate. Nu este pe deplin convins, ii lipseste o scanteie care sa aprinda flacara in sufletul sau.

miercuri, 13 februarie 2013

Pe marginea prapastiei

Nu stiu prea bine cum sa incep, am atatea ce se aglomereaza sa iasa la suprafata. N-as putea-o lua cronologic, urmand un fir prestabilit. Cu liniuta si de la capat, iarasi nu mi se pare o idee buna.

Am trait in ultimele doua zile o groaza ed neinchipuit.. Orice lucru am privit, vedeam in el zadarnicia lui, inutilitatea lui in absenta a ceva esential, fara de care orice lucru nu doar pare, este lipsit de valoare. Planuri, demersuri, griji, nemultumiri- toate isi pierdusera consistenta. S-au diluat si lipsea orice tragere de inima. Am inteles atunci cat de marunte sunt toate zbaterile mele zilnice. Cat de zadarnica e consumarea noastra in feluritele aspecte ale vietii. Toate bunurile materiale pe care le pretuiam, le consideram atat de importante- mi-am dat seama ca nu inseamna de fapt nimic. Ca nu mi-ar folosi la nimic. Ca viata ar putea curge si in lipsa lor, numai sa curga. Si nu, oricat ai auzi la altii mai putin norocosi, n-o sa poti simti cu adevarat aceasta cruda realitate. Nu va doresc sa experimentati aceasta traire. E prea cutremuratoare.

marți, 12 februarie 2013

In sfarsit net la calculator

Nu-mi vine sa cred cat de usor si cat de multe pot face in comparatie cu ce puteam de pe tableta. Dar parca mi-e greu sa ma obisnuiesc din nou cu tastatura. Stiu, asa-i omul, vesnic are ceva de obiectat. Ma voi reobisnui, stiu asta, si oricum, sunt incantata ca astfel pot folosi toate functiile normale, nedisponibile la tableta sau poate doar nedescoperite de mine. Si, mai mult, desi am concurenta la scaunul din fata calculatorului, nu mai sunt limitata la un anumit interval al zilei, care, de multe ori, ma gasea prea obosita sau putin dispusa pentru scris.

Am creat o noua pagina de recenzii, prea era aglomerata cea veche, dar ramane si aceea. Am mai pus etichete pe ici pe colo, daca mai pun si imagini la fiecare recenzie, chiar sunt multumita. Dar totusi, e mai mult de munca, sa vedem daca am chef si de asa ceva, daca nu, merge si asa. Oricum, cu ajutorul noii pagini gasiti mai usor recenziile publicate in ultimul an. Ca nici eu nu le mai gaseam, nu mai stiam despre ce scrisesem si despre ce nu. Ei, acum e mult mai simplu.

luni, 11 februarie 2013

Mi-e frica

Teama, incertitudine, un gol imens in stomac si multe ganduri neclare sau carora refuz sa le descopar claritatea, mi se invart in minte, ma sufoca parca. Mi-e groaznic de teama, atat de primul pas cat si de ceea ce ar putea urma, nu vreau sa-mi rostec temerile nici in gand, dar ele sunt acolo, inot in ele. Sunt mai multe, dar adunate dau una singura. Teama aceea suprema ce zace in fiecare fiinta omeneasca. Am nevoie de mult curaj, stiu asta si totusi nu-l gasesc. Mi-e teama si sa spun despre ce este sau ar putea fi vorba.

Mi-e frica... Sper doar ca va fi bine in cele din urma.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Scurt bilant si alte baliverne

Dimineata de sambata, inceputa cam tarziu. Cantarul arata binisor, 3 kilograme intr-o luna, dar se putea mult mai bine daca nu m-as fi descurajat cateva zile dupa tratamentul cu Biomed 4 inainte de a ma pune serios pe treaba, cu un regim sanatos. De parca nu mi-ar fi fost suficiente concluziile din urma cu 6 ani in privinta produselor de slabit. Deh, aveam nevoie de un imbold, dar infometarea nu e o solutie si, in orice caz, nu e eficienta pentru ca nu poti sa te infometezi la nesfarsit. Astfel, mi-am facut doua liste, cu litere de tipar destul de mari, in care am trecut ce am voie, ce nu am voie si ce pot gusta cand si cand fara mari pericole. Cu foarte mici exceptii, am respectat. Fac si ceva exercitii, caci acum, cu cateva kilograme mai usoara, am alt elan pentru asa ceva. Nu stiu daca se pune la socoteala smotrul efectuat ieri din plin, dar presupun ca nu, caci nu lucreaza abdomenul. In cazul meu, au lucrat in mod cert mainile, am si semne care sa ateste acest fapt. :)))

Treaba e ca inca nu am trecut de pragul psihologic, adicatelea sa se modifice prima din cele doua cifre ce indica numarul de kile aflate la purtator. Abia atunci ma voi considera pe drumul al bun.

Planuri pentru azi? In primul rand, mi-as dori sa termin ultimele 80 de pagini din Dimineata pierduta, caci de vreo 10 zile tot citesc la ea. Si cum saptamana aceasta am reinceput plimbarile serioase- parc, Universitate, Obor (prietenii stiu de ce!) evident ca am stat mai putin cu cartea in mana. Plus ca noaptea citesc la lumina lanternei de telefon. Apropo, sa nu uit sa pun in functiune veioza, ca mereu imi amintesc dupa ce adorm toti si nu mai pot umbla dupa prelungitor. Fii-mea da stingerea, ne inchide televizoarele, ne pune sa stingem lumina si-apoi nu ma mai indur sa-i aprind sotului lumina, sa-i tulbur somnul de mult instalat. El nu e deranjat, ba chiar, trezindu-se, ma indeamna sa aprind lumina, caci la cat e el de frant, ar dormi oricum.


Hsi, spor in toate si un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!

miercuri, 6 februarie 2013

Din nou vALLuntar

Anul trecut cam pe vremea aceasta, prima editie vALLuntar ma atragea in mrejele ei, reunind doua concepte interesante- lectura si vALLuntariatul. Am citit multe carti de la ALL si am facut-o intr-un scop nobil, iar voi, cei care ati comentat acele recenzii, v-ati adus de asemenea contributia, adaugand minute de voluntariat efectuate de cei din Grupul Editorial ALL.

Iata ca a venit momentul celei de-a doua editii vALLuntar, organizata de Grupul Editorial ALL in parteneriat cu Romsilva. De ce Romsilva? Cartile tiparite sunt facute din hartie, iar hartia se obtine din lemnul copacilor. Asadar, anul acesta, scopul campaniei vALLuntar il reprezinta plantarea cat mai multor copaci. In acest sens, am nevoie de sprijinul vostru, doar daca adun 15 comentarii pentru o recenzie, va fi plantat un copac pentru mine.

Puteti participa si voi, daca doriti si indepliniti conditiile mentionate in regulament Chiar va incurajez sa o faceti. Gasiti in linkul mentionat toate detaliile de care aveti nevoie. Eu m-am inscris. Nu va spun inca titlurile alese de mine spre lectura. Dar urmeaza in oarece masura preferintele afisate in ultimele luni. Mai aveti timp pana pe 17 februarie sa va alegeti titlul sau titlurile dorite de pe all.ro si sa va inscrieti.

Spor la citit!

duminică, 3 februarie 2013

Primul ravas trimis de primavara

Joi sau vineri am avut ocazia de a vedea primii ghiocei pe anul acesta, in mainile unei tiganci ce incerca sa-i vanda cui trecea pe langa ea. Dar cu toate astea, n-am simtit apropierea primaverii. Vantul ma izbea peste fata, soare era, dar nu foarte bland. In afara de simpla imagine a ghioceilor, n-as fi avut de ce sa ma gandesc la primavara. Si nici nu m-am gandit atunci. M-am intrebat doar unde i-o fi gasit in miez de iarna. Caci senzatiile mele interioare ma situau inca in mijlocul iernii, cu zapezile ei inca netopite integral, ianuarie ma domina puternic, tot asteptam urmatoarea ninsoare, caci daca e ceva care sa nu pot suporta iarna, apoi alea sunt ploile.

Si la primavara nu m-am gandit decat azi. In drum spre tara, am mers pana la cineva unde avea sotul ceva de lasat si ne-am oprit sa luam o cafea la un butic de cartier. Si daca tot luase cafea, zic sa o asezonam cu o tigara, ca altfel nu are acelasi farmec. In masina fusesem dezbracata de geaca groasa, ca era cald. Am iesit din masina cu gandul sa ma imbrac afara, caci nu era prea comod sa fac manevrele de imbracare inauntru. Surpriza, afara era asa cald si bine, ca n-am mai avut chef sa iau geaca. Soarele era sus, zambea si ma incalzea. Am stat asa cele 3-4 minute, fara sa tremur, fara sa imi mai inghete mainile si  am simtit in sinea mea ca primavara e pe aproape. S-a schimbat luna calendaristica si in interiorul meu. Hai ca nu mai e mult. Maine-poimaine ne agatam in piept sau la mana martisoare, si-apoi nici n-om sti cand ne-om pomeni cu oua rosii si miros de cozonaci calzi.


vineri, 1 februarie 2013

Douasprezece scaune

Dupa ce am spart gheata si am dat o sansa literaturii ruse, am ajuns si la Ilf si Petrov. Douasprezece scaune reprezinta o poveste amuzanta ce ii are ca protagonisti pe Ipolit Matveevici, un fost nobil, acum functionar la starea civila, si pe Ostap Bender-"marele maestru al combinatiilor", un escroc abil, inteligent. Aventura lor se invarte in jurul celor douasprezece scaune ce au apartinut familiei lui Ipolit Matveevici Vorobianinov, rechizitionate de stat o data cu venirea la putere a bolsevicilor. Intr-unul din ele, soacra lui Vorobianinov ascunsese bijuteriile ca sa nu puna statul mana pe ele. Inainte de moarte, batrana ii dexvaluie ginerelui acest secret si astfel, Vorobianinov porneste in cautarea comorii. Pe care daca o gaseste sau nu, nu va spun, trebuie sa cititi, altfel nu mai are niciun farmec, nu?

Insa, dincolo de umorul situatiilor, de actiunea palpitanta, am regasit si o analiza a omului in cautarea unei comori, ce sacrificii este in stare sa faca, cat poate indura, prin cate poate trece de dragul comorii mult visate. Dar am mai gasit si o critica subtila la adresa regimului bolsevic, ironii fine sau uneori acide. Este mai mult decat o proza umoristica, daca deschizi ochii si cuprinzi mai mult decat firul principal al naratiunii.

Recunosc, si de data aceasta mi-au dat nitel batai de cap numele, denumirile de institutii si in prima parte a cartii nu pot spune ca am fost foarte captivata, cum ma asteptam. Totusi, am trecut destul de repede peste etapa de indoiala si, ulterior, lectura a mers ca pe apa.

Mi-a trecut prin minte de multe ori sa acord note cartilor citite. La inceput, nu cred ca ar fi fost o idee buna, dar de acum cred ca am adunat destule titluri ca sa am la ce ma raporta. Poate pe viitor voi nota cartile, in sectiunile dedicate cartilor citite. Numai sa am timp. Astfel, intr-un sistem de notare de la 1 la 5, aceasta carte ar primi de la mine nota 3.

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...