vineri, 30 martie 2012

Despre zvonuri, fericire si mugurasi de primavara


Acu vreo doua- trei zile gasisem pe net un apartament de inchiriat intr-un complex din zona Colentina, care arata super, doar o idee mai scump decat ce putem noi oferi. Si stateam de vorba pe marginea anunturilor cu sotul si cu sora-mea. Cand ajung sa ii spun si de asta, imi zice ca nu e bun, ca pe acolo e plin de chinezi. Apoi face o gluma Vrei sa plece cu tine in valiza? N-am luat in serios gluma lui, si aseara reusesc si eu sa vad ceva stiri primite pe mail.Si o deschid pe aia cu descoperirea macabra de pe Otopeni.Se potrivea perfect cu vorbele sotului meu, incat ma intreb ce zvonuri circula in legatura cu chinezii, ca n-a vrut sa-mi spuna nicidecum pe ce s-au bazat cuvintele lui spuse cu cateva seri in urma.

joi, 29 martie 2012

Imi vreau viata inapoi!


Ce traiesc acum pare atat de ireal. Nu-mi vine sa cred ca eu sunt unul din actorii principali. Mi-a fost data peste cap complet viata, aceea insipida, lipsita de senzational, dar in sinea ei frumoasa si tihnita. Or acum, acea banalitate este doar un vis frumos. Nu e doar vorba de mutat, mai am o problema care face si va face in continuare ca viata sa nu mai fie la fel ca inainte. Sub niciun punct de vedere. Prea multe suturi in fund am primit si am deraiat complet de la drumul meu, asa mediocru cum era el.

miercuri, 28 martie 2012

O stare ca asta nu va doresc


Desi in ultimul timp, vremea nu a avut efect asupra mea, azi pot spune ca in sfarsit simt influenta vremii inchise, atat de diferita de cea din ultimele zile, dar nu invinovatesc vremea pentru angoasa mea. Ceva era in mine inca inainte de a deschide ochii. Ceva intre lipsa poftei de viata si descurajare. Nu v-ati trezit niciodata cu o stare din asta? Eu cred ca da, caci nu e prima oara cand mi se intampla.

marți, 27 martie 2012

Daca banii n-ar mai fi... la mine oricum nu sunt


O noua zi... aceeasi poveste. De fapt, fiecare zi se invarte intre aceleasi coordonate, cu usoare diferente de nuanta. Si pe masura ce trec, zilele devin tot mai apasatoare. Mama lor de bani... De unde sa scoti atatia? Si daca se poate si repede. Ma enerveaza faptul ca am ajuns sa ma framant din cauza lor, dar peste tot e nevoie de bani, toata lumea urla ca vrea bani. Si inca n-am dat de nicio comoara. Sotul munceste pe rupte si banii sunt tot putini. Toate astea au venit intr-un moment atat de prost, cum nu se putea mai prost. Si aceste nevoi stringente, in esenta materiale, inabusa orice altceva. E mai mult decat putem duce. 

luni, 26 martie 2012

Cum ma baga al meu in boale


Am gasit ieri un anunt cu un apartament intr-o zona mai mult decat convenabila, insa e mobilat batraneste, cred ca am mai zis si dimineata.Pretul foarte ok, nimic de zis, dar tocmai asta m-a facut sa presupun ca are el ceva de nu cere mai mult. Era Dorobanti, ce naiba! Si sotul, foarte incantat ca doamna respectiva i-a vorbit foarte frumos si a fost sincera in privinta conditiilor, a devenit foarte interesat. Bine, el are si o afinitate pentru zona aia, a stat acolo multi ani, in fine. 

Despre mai multe- albina, inchirierea, proprietarii si cainele


Chiar de data asta cand ma pregateam sa scriu cat de plictisitor e la tara, am avut parte de o zi destul de placuta. Pentru asta insa am sacrificat somnul de dupa-amiaza, dar cel putin cea mica s-a distrat. Eu nu m-am distrat, dar macar a fost putin mai altfel. Am avut si o mica peripetie, m-a piscat o albina in baie la prietenii nostri, care stau la bloc. As mai fi inteles daca ma pisca intr-un wc din ala din fundul gradinii, dar nu, s-a intamplat intr-o baie normala. A fost tare faza, si cred ca eu am adus albina dupa mine de afara. Eram cu pantalonii in vine, vorbeam la telefon si am simtit o mica intepatura pe care in secunda urmatoare am asociat-o cu coltul pachetului de tigari din buzunarul de la spate. 

vineri, 23 martie 2012

Lizoanca la 11 ani


Sa tot fie vreun an de cand am auzit de cartea aceasta si am dorit-o de la bun inceput. Ceva imi spunea ca voi gasi acolo o poveste fascinanta, in ciuda subiectului destul de vulgar aflat la originea cartii. M-am tot lovit de ea pe la targurile de carte, dar buzunarul meu era cam stramt. Noroc cu anticariatul meu preferat, incat dupa lungi asteptari, am reusit sa iau si eu aceasta carte. Si nu m-a lasat inima s-o las  prea mult sa astepte. 


Am citit-o dintr-o suflare, caci dupa cum ma asteptam, povestea m-a prins, deopotriva cu atmosfera descrisa, ba chiar am gasit mai mult decat ma asteptam. Vazuta si interpretata din alt unghi, povestea Lizoancai, o fetita de 11 ani care a umplut un sat intreg de sifilis, lasa deoparte senzationalul si trezeste sensibilitatea cititorului.

Doua vorbe... trei poate...


De-ati sti cate texte am scris in ultima vreme, texte ce n-au vazut lumina blogului. Scurte sau mai lungi, insa toate deprimante, confesiuni la cald ale starilor prin care tot trec si nu se mai termina. Dupa ce le-am scris, nu mi-a mai venit sa le public, simteam o jena si eram scarbita de ceea ce citeam. 

Aseara, pentru cateva clipe am fost incantata, dar nu m-a tinut mult, caci experienta de viata in Romania secolului XXI ma face suspicioasa mai mult decat as vrea. Cand ceva pare prea avantajos pentru client, sigur are macar o hiba. Mi-e teama si de tepe, gen X ii lasa lui Y apartamentul in grija si Y se gandeste ca ar putea scoate un ban fara sa stie X.

joi, 22 martie 2012

Mie nu mi se pare normal...


Nu stiu eu prea bine cum se petrec lucrurile in domeniul imobiliar, dar din experienta, din ce am  inteles pana acum am constatat o chestie care nu mi se pare nici logica, nici normala. Dar ne-am obisnuit cu tot felul de chestii anormale, incat nu mai recunoastem normalitatea. Asadar, daca un proprietar de locuinta apeleaza la o agentie imobiliara pentru a-i cauta un chirias, ca sa scape el de o parte din bataia de cap, deci isi face siesi un serviciu pentru care trebuie sa plateasca, nu inteleg de ce trebuie sa plateasca acest chirias comision agentiei. 

miercuri, 21 martie 2012

O viata indigesta


In ultima vreme, nu stiu cum s-au brodit toate de-s facute parca anume sa-mi puna mie bete-n roate.Cand zic si eu ca binele-i pe aproape, hop se rastoarna situatia si ajung intr-un rahat poate mai complicat. Doamne, nu mai scap o data de greutatea asta de pe suflet cu care ma culc si ma trezesc, mananc si beau, pasesc sau respir. Parca nu sunt eu sau nu mai e viata mea cea pe care o traiesc. Nici in ceea ce scriu nu ma mai recunosc, doar cand citesc mai uit de toate, dar nu atat cat as vrea. Astept ca soarta sa-mi faca o surpriza placuta, cu asta ma mai consolez, dar in acelasi timp sunt constienta ca-s doar cai verzi pe pereti.

S-a mai dus o zi/ E si maine o zi

Ieri eram in vizita pe blogul lui Florentin si comentand pe acolo, el mi-a spus o chestie interesanta, si anume ca la sfarsitul zilei el nu se gandeste ca a mai trecut o zi, ci la faptul ca si maine e o zi. Un exemplu de optimism evident. Eu mi-s tocmai invers, involuntar gandesc ca s-a mai dus o zi, chiar daca stiu ca vine alta, nu ma pot abtine s-o regret pe cea scursa. Poate de aceea incerc s-o intind cat de mult pot, somnul e undeva intr-un plan secundar, desi expertii/ cercetatorii recomanda un anumit numar de ore de somn pe noapte. 

marți, 20 martie 2012

Iar am umblat in cufarul cu amintiri


Imi amintesc cat de frumoasa a fost ziua in care iubitul meu a gasit aceasta locuinta, unde inca mai locuim pentru un numar limitat de zile. Era inceputul lui octombrie, cu soare placut si eu eram cu cea mare in garsoniera unde locuiam atunci si ne pregateam sa facem o plimbare, nehotarata asupra destinatiei. Deja era destul de greu sa ma misc, eram trecuta de 7 luni. Aproape de pranz a sunat telefonul si domnul meu mi-a spus sa ne pregatim ca vine sa ne ia sa ne arate ceva. In scurt timp a ajuns si, cat timp eu ma imbracam, ei doi au pus tara la cale.

Vise, ceasuri rele, goluri in stomac si joaca


In folclor la noi, in zona de unde vin eu cel putin, cand visezi pe cineva plecat dintre noi e semn ca vrea sa dai de pomana de sufletul lui. Nu stiu daca o avea sau nu o semnificatie, insa vreau sa spun ca eu, de cate ori am visat chipul unei persoane plecate din lumea asta, l-am vizualizat foarte clar in vis, nu ca pe restul imaginilor, pe care uneori le stii doar ca sunt acolo, in vis. Pot presupune explicatii legate de subconstient, si in contextul dat, ar fi mai plauzibile decat cele din folclor. Nu stiu daca toate visele de acest fel au avut ca izvor anumite ganduri sau intr-adevar primesc mesaje de dincolo pentru a-mi implini o datorie sufleteasca.

luni, 19 martie 2012

Ambalaje din carton


Acest articol nu este exclusiv publicitar, dar intr-adevar are si acest caracter. Cand ne-am mutat aici, am avut nevoie de cutii de carton si a trebuit sa cautam pe la magazine, sa ne rugam de vanzatoare sa ne dea si noua cutii goale. Uneori aveam noroc, alteori nu, caci sunt altii amatori la adunat carton folosit, care isi castiga existenta din asta, Deci concurenta e mare. In acelasi mod procedau si ai mei cand aveau nevoie de cutii de carton. Pe atunci insa nu stiam ca exista asa ceva de vanzare. Acum am aflat, si, daca voi avea nevoie, stiu la cine sa apelez. Cu mare placere vi-l recomand pe colegul nostru de blogosfera Derscanu. Mai multe detalii gasiti aici - Ambalaje din carton. Pe aceasta cale, il rog sa afiseze undeva si o oferta, eventual sa mi-o trimita pe mail, caci s-ar putea sa am nevoie.

Bine v-am regasit!

Va prieste primavara? Nu stiu daca mi-ati simitit lipsa, insa n-am absentat de tot, doar ca nu am mai postat de cateva zile nimic. Am mai comentat  eu cate ceva, sporadic, dar atat. De vineri seara am un musafir, pe sora mea. E o poveste mai lunga, dar macar pot spune ca mi s-a luat una din pietre de pe suflet. Au mai ramas locuinta si celelalte dar in rest suntem bine. Valul de caldura mi-a adus mie dureri de gat iar celei mici un nasuc curgator. 

Vei fi acolo? de Guillaume Musso


Am citit mai multe recenzii ale acestei carti, insa ma decisesem sa o citesc imediat ce am citit-o pe a lui Razvan. Intoarcerea in timp, pentru a indrepta anumite greseli sau a schimba cursul evenimentelor este un subiect ce mi-a dat tarcoale mult timp, chinuindu-ma tocmai prin imposibilitatea sa. In aceasta carte, intoarcerea in timp devine posibila, in anumite conditii si pentru perioade foarte scurte, de care Elliot, personajul principal trebuie sa profite cat mai mult.

Initial am scris un paragraf in care incepusem sa povestesc pe scurt actiunea cartii, dar m-am razgandit. N-o sa intru prea mult in amanunte legate de aceasta, v-as strica placerea lecturii. Va spun doar ca Eliott isi pierduse in urma ci 30 de ani iubita, ireversibil. Cand un vraci din Cambodgia il intreaba care este cea mai mare dorinta a sa, el raspunde simplu, ca vrea sa o revada pe acea femeie. Continuarea pare usor de ghicit, dar nu e deloc asa. 

joi, 15 martie 2012

Cuget... deci exist... sau...nu?


Ma trezesc uimita sa constat ca mintea mea respinge efemeritatea din jurul  meu. Efemere sunt si cele bune, si cele rele. Doar ca astora din urma le iau repede locul altele, si ele trecatoare in felul lor, insa efectul lor, asemanator, persista. Asta nu e efemer, din cate vad. Ma imaginez pe o axa, intr-un punct, undeva aproape de jumatate. Nu stiu de ce, asa ma vad. Sunt ca un fel de pion, miscator, indreptandu-ma spre acea sageata, cu pasi inca mici. Nu mi-au placut graficele astea niciodata, mai ales cand era vorba de vectori. Nu mi-au placut pentru ca nu le-am inteles, sau nu m-am obosit sa fac asta.

Departe de Kensington, de Muriel Spark


Un roman clasic strabate valurile timpului pastrandu-si farmecul neintinat. Asta am simtit citind aceasta carticica savuroasa. Si cu toate ca nu prezinta un suspans intens, nu o puteam lasa din mana. A fost o experienta diferita, o altfel de carte, o poveste excedand tiparele, fara a fi senzationala. Subiectul-destul de inedit si pe care, daca l-as rezuma in cateva cuvinte, nu ar parea cine stie ce. 

Si totusi, cartea este scrisa exceptional de bine, autoarea manuieste atat de bine frazele incat din primele pagini iti intra la suflet stilul ei, care cu toate astea, nu este unul deosebit de delicat. Are insa un lipici al sau, poate rod al ironiei, al umorului in care imbraca personajele si intamplarile de multe ori apartinand sferei absurdului. Si un talent desavarsit in a povesti, pe care nu-l au toti scriitorii.

Poate gasesc inelul Arabelei


Vreau sa scriu, dar nu am starea necesara, am cateva subiecte incepute, dar nu ma simt in stare sa le termin. Voi posta o recenzie pe care n-am mai apucat zilele astea. Dar altceva interesant nu pot scrie. Nu acum. Dimineata eu fac doua cafele. Una pentru mine, fara zahar, alta pentru sotul meu, cu o lingurita de zahar intr-o ceasca mai mica. 

miercuri, 14 martie 2012

O zi grea si o dilema si mai si


Am avut parte de o ora de foc, as putea spune, in care nervii mi-au fost intinsi la maximum, si inca nu s-a terminat, odiseea mea continua. Simt lipsa rabdarii fizic, reflexele devin uneori incontrolabile. Si singurele fraze de sprijin pe care le aud este ca trebuie sa fac fata de una singura. Sunt momente in care efectiv cedez. Presiunea devine prea mare, sunt situatii in care prezenta unui copil devine o problema. Sa ma fi vazut cum incercam sa ma concentrez eu azi in privinta scrierii si verificarii unor date oficiale, in timp ce copilul mi se tavalea pe la picioare. 

marți, 13 martie 2012

Casatorit cu o papusa


Sambata noapte m-am uitat pret de 10-15 minute la un documentar intitulat Tabu, ce avea ca tema manifestari ciudate ale iubirii. In cazurile pe care le-am vazut era vorba despre relatiile pe care doi barbati le aveau cu niste papusi. Unul din ei avea un harem de papusi, altul era casatorit cu o papusa. Nu stiu daca in mod oficial, insa vorbea despre acea papusa ca si cum ar fi fost sotia lui. Erau papusi ce imitau fidel femeile, aveau tot ce le trebuie, doar ca erau din silicon. 

Migrena de luni


Stiu, e marti azi, nu m-am dezorientat chiar de tot. Da' vorbesc de ziua de ieri. Care incepuse totusi destul de bine. Aproape de pranz  am castigat, spre marea mea surpriza, o carte la un concurs prin tragere la sorti pe pagina de Facebook a grupului vALLuntar. Stiti ca eu n-am noroc la chestii din astea, si uite ca nu e valabil intotdeauna. Mai ca nu-mi venea sa cred cand mi-am vazut acolo numele. Apoi am facut o plimbare pana in parc, am mai cascat si eu gura pe ici pe colo, ziua parea destul de placuta. Ma simteam bine. E drept ca adia putin vantul si mi-am tras gluga pe cap, dar se pare ca nu a fost suficient, daca asta mi-a cauzat ceea ce a urmat.

luni, 12 martie 2012

Voi cititi prefata cartii (daca are)?

Imi place ca in cazul cartilor ce beneficiaza de o prefata sau de repere critice sa las acestea la final, dupa ce am terminat cartea. Intr-un fel, citesc prefata ca pe o postfata, n-as putea sa o citesc inainte, daca e  una ampla, pentru a nu afla prea multe. Mi s-a intamplat sa gasesc in prefata o gramada de detalii privind continutul cartii, or asta imi strica surpriza si simt ca citesc degeaba. Imi place sa descopar eu. O trasare in linii mari a subiectului, destul de vaga, punctand aspectele interesante, mi se pare suficienta. Asadar, daca prefata sare de doua pagini, clar o las la sfarsit.

Diverse... si bune, si rele


Week-end-ul asta monotonia a fost sparta, si de lucruri placute, si de neplacute. Am avut parte de activitati diferite si asta a fost bine intr-un fel. Unele mai importante, altele mai putin importante, insa mi-au ridicat putin moralul. Desi toate cele petrecute au fost fara influenta asupra problemelor noastre, faptul ca au fost chestii diferite de cele obisnuite mi-au dat o stare mai placuta. In ciuda evenimentelor mai neplacute. Din pacate, efectul a fost doar temporar. Am avut o petrecere de copii, o vizita la fratele meu, ambele spre incantarea celei mici. Si o mica sesiune de shopping.
 

duminică, 11 martie 2012

In oglinda...


Poate fi dureros sa iti constati propria inutilitate. Sau sa te privesti la un moment dat intr-o alta oglinda decat a ta si sa descoperi o imagine distorsionata a ceea ce credeai ca esti. Sa cazi intr-o apatie cauzata de socul acelei descoperiri, si sa nu mai stii care oglinda e cea sincera. Vazute in oglinda unele obiecte isi arata un alt chip, poate mai aspru. Si poate ca asa erau de fapt, dar vazute dintr-un unghi ascutit pareau mai placute vederii, cusururile le erau ascunse in lateralele inaccesibile vederii. Iar privite in acea oglinda s-au dezvaluit in totalitatea lor, cu santurile ce le brazdau, pline de mizerii si diformitati.

Pacat!...


Colectia de carti pe care o apreciam atat de mult, ba chiar mai mult, o indrageam, se pare ca a ajuns la final. Asa, fara preaviz, fara un anunt oficial, Biblioteca pentru toti nu a mai aparut miercuri. Banuiam eu ca nu e in regula ceva, din moment ce nu s-a anuntat titlul urmator, asa cum se facea in fiecare miercuri. Am citit un comentariu in care o persoana spunea ca a sunat la Jurnalul si i s-a spus ca nu mai apare. Totusi, cred ca, din respect pentru cititori, ar fi trebui anuntat acest lucru. Chiar si in cazul in care nu se termina de tot, ci e vorba doar de o pauza, bunul simt impunea un anunt. Zic si eu.

sâmbătă, 10 martie 2012

Probleme de sanatate?


Incep sa cred ca e ceva in neregula cu sanatatea mea. Sau pe-acolo. Acum poate mai bine de o saptamana spuneam intr-un articol ca organismul meu mi-a spus cand sa ma opresc din mancat dulce si acest lucru i-a atras atentia lui Mircea. Remarca lui m-a facut si pe mine mai atenta. Joi am fortat nota, am bagat in mine mai mult decat a trebuit. Si nu va imaginati ca am mancat kilograme de dulce, per total o prajitura normala. Am luat din alea la kilogram, asortate si am gustat din fiecare, din unele mai mult, din altele mai putin.

Cum imi prind eu acum urechile


M-am apucat alaltaseara sa citesc Cainele de Baskerville. Motivata de faptul ca era filmul intr-o seara la tv si am refuzat sa ma uit ca sa pot citi cartea. Daca vedeam filmul inaintea cartii, nu mai avea niciun farmec lectura.  Intamplarea face ca eu sa am doua variante de traducere ale micului roman. Una aparuta la editura Tritonic, si alta aparuta cu Adevarul, in cadrul unuia din volumele dedicate lui Sherlock Holmes. 

vineri, 9 martie 2012

O scurta analiza


Zi plina la maximum azi. Cica sa coc si sa perfuzez intr-o oala ciorba de mucenici. Bine ca am mancare gatita. Ar fi fost deja prea mult pentru mine. Dar inainte, trebuie sa finisez de curatat aragazul. Apropo, am descoperit ceva mai bun ca cif-ul pentru indepartat mizeria arsa. E o chestie pe baza de soda si, daca acoperi bine cu solutie dintr-asta si lasi mai mult de 5 minute, sa zicem 10, nu m-am uitat exact la ceas,  apoi nu mai freci sa-ti rupi mainile acolo. In fine, mai am si de cumparat diverse chestii, printre care si drojdie, ca vad ca aceea pe care o aveam a expirat de cateva zile. Bine ca nu am obiceiul sa iau prea multa, dar periodic iau cate un cubulet din ala mic, sa fie acolo cand ma apuca excesul de zel.

joi, 8 martie 2012

Cateva franturi de ganduri


Sunt momente in care constientizez ca oricat m-as plange eu, poate fi si mai rau. Fie ma loveste luciditatea, fie o doza prea mare de sensibilitate, cert e ca in acele momente imi trec prin minte o serie de ipostaze mult mai infioratoare sau mai triste, care ma fac sa-mi dau seama ca viata mea nu e cea mai grea, ca mi se pot intampla lucruri si mai urate si ca sunt norocoasa si pentru putinul pe care il am. Si totodata va spun ca asta nu se cheama optimism. E doar o constatare care nu-mi alunga pe deplin nemultumirile, insa macar ma ajuta sa realizez si ceea ce am, nu doar ceea ce nu am.

Un 8 Martie plin de bucurie va doresc!


Acum un an scriam aceste ganduri de 8 martie.

Acum vreau doar sa urez la multi ani plini de fericire tuturor femeilor pe care le cunosc, dar si celor pe care nu le cunosc in mod direct.

 De asemenea vreau sa multumesc celor ce mi-au transmis gandurile lor bune prin alte cai- facebook, mail, sms. Ati adus un zambet pe chipul meu si asta face mult. 

Se pare ca ziua de azi va fi una destul de incarcata, cica ar trebui sa-mi iau singura un mic cadou, caci nu numai ziua mea va fi una plina. E o exceptie anul acesta si sper sa nu devina o regula, initial nici nu am vrut sa aud, dar apoi am inteles si am acceptat sa-i fac pe plac, sa-i usurez oarecum sarcina. Numai ca n-am idee ce as putea sa-mi cumpar, ca sa marchez evenimentul de azi. Probabil ma voi multumi doar cu floricelele pe care sigur ni le va aduce, ca astea se gasesc pe toate drumurile si nu e greu sa le achizitioneze, cum ar fi fost in cazul unui alt cadou.

Nu stiu cum se face, dar azi nu-mi doresc niciunul din maruntisurile pe care as putea sa le cumpar, nu am dorinte in sensul asta, vreau doar liniste, voie buna si stres deloc. Singurele obiecte pe care mi le puteam dori sunt cartile, dar v-am zis ca fac o pauza la cumpararea lor. Si ma tin de cuvant, am casa plina de carti, deci chiar nu e cazul. Ma pastrez pentru targurile de carte ce vor veni in primavara asta. Cred ca sunt una din putinele femei ce nu-si doreste nici haine, nici cosmeticale, de bijuterii nici nu mai vorbesc, nu prea stiu eu ce-s alea. Deci nu fac paguba la casa omului, nu?
 
Sa fiti iubite si fericite, dragi femei!
Take care of your soul...

miercuri, 7 martie 2012

Apel din necunoscut, de Rodica Ojog-Brasoveanu


Unii dintre voi stiti ce incantata eram de cartile Rodicai Ojog-Brasoveanu in urma cu aproximativ un an. Am citit atunci peste 20 de carticele in format electronic. In ritm intensiv. Aceasta este a doua carte in format tiparit si primul roman politist tiparit purtand semnatura ei pe care il citesc. Desi in acest an am citit o gramada de alte carti, mai grele, mai usoare, mai valoroase sau mai putin valoroase, entuziasmul pe care l-am incercat in fata acestei carti a fost la fel de mare, cu atat mai mult cu cat am putut citi oriunde, nu am fost conditionata de laptop.

Ca fapt divers, zic si eu sa nu tac


Da! Eu una m-am saturat de probleme, m-am saturat sa scriu despre ele, dar nu scriu pentru ca vreau, ci pentru ca simt nevoia. Numai ca ele nu dispar doar pentru ca sunt puse pe tapet. De-aia uneori ma gandesc ca e inutil faptul ca scriu despre asa ceva. Cel putin in sens material. Sunt un om stresat. V-am repetat-o de atatea ori incat si propozitia dinainte de ultimul punct devine inutila. Ma recreez citind si scriind. Daca-mi spunea cineva acum 10-15 ani ca aceste activitati le voi face in scop recreativ, cu siguranta as fi pufnit in ras si m-as fi tinut cu mainile de burta. Na, ca-mi vine si acum sa rad numai gandindu-ma la cum ar fi vazut cea de atunci acest fapt.

marți, 6 martie 2012

Intoarcerea, de Viorel Zaicu


 Nu citesc eu prea des proza scurta, dar de data asta am facut o concesie, desi ma asteptam la ceva diferit. Povestirile din acest volum zugravesc o lume uitata, o lume ce are propriile reguli si credinte, cu personaje in marea lor majoritate tarani,  oameni simpli, care le stiu pe ale lor, au propriile criterii de evaluare a celorlalti, un limbaj colorat si savuros si pentru care tot ce tine de modernizare capata proportii inimaginabile. Tot ce nu apartine lumii lor este respins fie din nepricepere, fie din dorinta de respectare a vechilor credinte, de la care nu se departeaza nicio clipa.

Fiecare istorioara in sine descrie un colt din aceasta lume, dar are si talcul sau propriu, un miez in jurul caruia se tese, iar la sfarsit am avut senzatia de suspensie, actiunea este lasata oarecum in aer. Unora pot spune ca nu le-am deslusit sensul, dar le-am citit de dragul limbajului si a bucatilor de viata

Neplaceri din viata unui chirias


Ca si chirias ai ocazia sa intalnesti tot felul de oameni in calitate de proprietari. Eu n-am inteles de ce cea mai mare parte dintre ei fixeaza pretul chiriei in euro, cat timp leul inca este moneda nationala si cea mai mare parte a oamenilor isi primesc salariile in lei. Cand vom primi salarii direct in euro, voi intelege, acum insa nu. Cand l-am cunoscut pe sotul meu, statea in chirie la unul care avea pretentia sa ii plateasca in euro si mai facea si fite in ceea ce priveste bancnotele, care trebuiau sa arate impecabil, ca si cum atunci ar fi fost scoase din tiparnita. Adica i s-a intamplat sotului sa ii refuze bancnote euro care aratau folosite.  

luni, 5 martie 2012

Cu babe si mucenici si tot felul de altele


Ma pot lauda ca baba mea a fost ieri si a fost frumoasa. Prin fumul amintirilor ma chinui sa deslusesc povestea pe care ne-o spunea bunica despre baba Dochia si cele noua cojoace ale sale, cum isi lepada cate un cojoc pana a ajuns in varful muntelui si acolo a incremenit de frig, unde noi o putem vedea si azi sub forma de stanca. Povestea avea oarece credibilitate, mai ales ca eram destul de aproape de Ceahlau si vazusem stancile acestuia. 

duminică, 4 martie 2012

"Aici sunt banii dumneavoastra..."


In doi ani si ceva, de cand stam aici, constat ca s-au adunat cantitati impresionante de facturi si chitante. M-am apucat sa fac putina ordine, adica sa indosariez pe cele din ultimele doua luni sau mai vechi uitate pe afara. Inainte de Craciun am mutat biblioraftul si teancul de dosare cu acte si copii si tot felul de hartii, intr-o debara, la inaltime, si mi-e greu sa umblu mereu acolo. Astfel ca am tot amanat sa le pun la loc pana s-au adunat mai multe. Si tare placut a fost acum sa le fac fata. Le-am aranjat pe categorii pe cele inca nepuse si am coborat toate teancurile alea, de era sa cad

sâmbătă, 3 martie 2012

O senzatie speciala...

Nu credeam ca voi trai o senzatie atat de sublima. Sa scriu cu stiloul dupa atatia ani, sa-l simt alunecand pe coala caietului, iar cuvintele sa iasa incet- incet, sa-mi vina in minte unul cate unul... In timp ce scriu un cuvant, mintea mea le ticluieste pe urmatoarele. Si textul curge, in momentele de deplina inspiratie, intr-un cu totul alt mod decat atunci cand scriu la taste. Uneori am senzatia ca am niste trairi pe care altii nu le-ar intelege, pe care doar putini le-ar putea intelege atunci cand incerc sa mi le exprim.

vineri, 2 martie 2012

O zi mai senina cu carti si ziduri vechi


Mi-am inseninat putin ziua schimband aerul. Lasand la o parte efortul fizic si, mai nou, si psihic, caci car mai putin copilul in brate, insa nu sta de mana mea prea mult si sunt mereu cu ochii in paispe, nu mai vad nimic in jur decat pe ea si eventualele pericole. Ajung acasa cu capul patrat, dar se simte o schimbare, caci fac si altceva, vad si alte locuri, fie ca ma intorc cu ceva in sacosa, fie ca merg doar asa, sa casc gura. Azi insa n-am putut doar sa casc gura, am profitat de martisorul primit de la bunici si mi-am facut un mic cadou, mai ales ca era si o promotie de neratat-  2+1 gratis. Asa ca mi-am luat ceva ce imi doream de mult si m-am incarcat cu energie pozitiva, numai la gandul ca voi citi in curand trei carti pe care nu mi le permisesem. Doua din ele nici nu erau pana acum in anticariat,

Prea trist...


N-as vrea sa simt vreodata ce simt acum mamele celor doi copii gasiti in lacul Tarnita. Si nu reusesc sa inteleg ce a gandit acel om ce, din pacate, le era tata, si tot el le-a hotarat destinul. Mult prea trist!

Privind zambilele


Ador  mirosul de zambile si cineva a stiut asta. Voiam eu ghiocei, dar parfumul zambilelor imi aminteste fara sa le privesc de noul anotimp in care am intrat. E drept ca n-au ramas saracele cu toate florile, altcineva a fost tare inversunat sa le studieze indeaproape. Dar nu le-a jumulit de tot, inca arata bine, iar eu am incercat sa le creez conditii pentru supravietuire. A mea e violet inchis, iar a ei este roz. Si imi sunt dragi, ma invioreaza cand le privesc. Dar inca nu sunt eu, ma simt tot incarcata de pesimism si mie nu-mi place sa fiu asa.

joi, 1 martie 2012

Prima zi de primavara

Mi-e dor de un ghiocel. N-am vazut inca anul asta. A nins afara, nu foarte mult, dar suficient cat sa imbrace din nou crengile copacului din fata geamului. Probabil n-o sa pot merge prea departe, sper sa gasesc pe aici, pe aproape, fire de martisor. Cred ca v-am zis si anul trecut ca imi place sa port un fir din ala legat la mana. Acum s-au inventat si bratari din snur de martisor ceva mai gros, dar parca tot snurul acela simplu e mai incarcat de semnificatii, imi aminteste mai mult de acest obicei, de copilarie. Voi lasa pe maine ceea ce scrisesem pentru azi, nu e prea adecvat cu aceasta zi ce ar trebui sa fie un fel de sarbatoare. Cel putin asa o simteam eu altadata.

De 1 Martie, ALL ne intampina cu reduceri atragatoare si o tombola la fel de tentanta


Doar pe 1 martie toate cartile de pe all.ro au reducere de 50%, ceea ce mie mi se pare super. Cu siguranta ati ochit deja cateva carti pe parcursul campaniei vALLuntar si, daca nu ati apucat sa le solicitati pentru campanie sau nu ati putut participa la campanie, acum e momentul sa le achizitionati.

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...