luni, 9 ianuarie 2012

Asa, ca de-nceput de saptamana

Si apele acestui an au inceput sa curga la fel de repede ca si cele ale celui trecut sau ale altor ani trecuti. Suntem in a noua zi deja, si parca nu-mi vine a crede. Incepem o noua saptamana, lasand in urma aerul sarbatoresc, dupa ce ultimele ramasite din mancarurile anume pregatite au terminat, la fel si suita zilelor de sarbatoare. Am strans si bradutul aseara, care, desi cu acele in cadere, mirosea inca destul de puternic a brad. Parca imi parea rau dupa el si dupa privelistea pe care mi-o oferea, noaptea, dupa ce stingeam lumina ii contemplam luminitele multicolore si, la rastimpuri, simteam parfumul sau atat de placut. Dar trebuia strans, nu-l puteam tine tot anul, aveam casa plina de ace de brad si nu se mai putea.

Ce voi face saptamana aceasta? Inca nu m-am gandit, iar bugetul imi permite sa stau in casa, nu prin oras. Pe anul acesta, nu am cumparat inca nicio carte, dar nu e timpul pierdut. Am eu asa cateva dorinte imediate, una inspirata de domnisoara cublandete, altele ramase pe lista de chestii neaparate de anul trecut, pe primul loc fiind Sanctus, a carei reclama o puteti vedea in dreapta-sus.

Am inceput in forta cu exercitile fizice si abaterile dulci s-au terminat, asa ca imi pot continua linistita lupta cu multele kilograme ce imi dau adesea o stare vecna cu depresia. Secretul e sa incep cu abdominalele de la prima ora, cand ma trezesc. Pe urma, e mai usor sa continui in timpul zilei, cand si cand. As mai vrea si o mica schimbare de look, dar rezist eroic tentatiei de a ma vopsi. Eu, care imi schimbam atat de des culoarea parului, o maestra a vopsitului parului acasa, de una singura, sa rezist aproape 3 ani fara sa pun pic de vopsea pe par e un record. Dar vroiam si eu sa-mi vad parul natural integral si mai am inca de asteptat, caci mai am inca ramasite din vremurile cu par oxidat. Deci, schimbarea va trebui sa vina pe alta cale.

Saptamana trecuta am ratat sansa de a inchiria un apartament exact in aceeasi zona, la acelasi pret, nemobilat asa cum il vrem noi. S-a inchiriat in aceeasi zi in care a aparut anuntul. Cred si eu, era un chilipir. Dar poate vor mai fi astfel de ocazii. Desi dorinta mea cea mare ar fi sa nu mai fim chiriasi, ci sa avem propria casa. In conditiile noastre materiale, insa, abia daca ne permitem chiria, daramite un apartament. Am incercat insa sa nu ma mai consum din cauza situatiei materiale precare in care ne aflam, caci nu rezolv nimic cu golurile din stomac. Sa vedem cat imi reuseste, caci nu prea poti sa nu te gandesti la ceva de care te lovesti clipa de clipa.

Ce sa zic, sper sa avem cu totii o saptamana buna, daca nu minunata.

10 comentarii:

  1. ...daca ai stii...cand aveam cam 20 de ani, inca mai imi permiteam uneori fantezii ca poate ma voi trezi intr-o zi si voi avea si eu o viata exact asa cum o descrii tu, cu un mama + tata + 2 copii, care intr-adevar au dificultati materiale, dar se iubesc si sunt uniti, ca o adevarat echipa ff coeziva pe care chiar ca aproape nimic nu o poate destabiliza prea mult, ca e exact ca un patrat, care este, de altfel, figura mea geometrica preferata, ca e si patratul cu care deseneaza copii case, e si patratul de o posibila parcela de pamant, e ceva atat de constant si intr-adevar indeajuns de SOLID, chiar rigid si colturos uneori, (nu ca cercul care se poate da de-a dura de colo, sau se-nvarte prea usor in loc pana iti poate veni ameteala, care mie nu imi place de loc), deci solid/stabil= durabil.

    RăspundețiȘtergere
  2. De azi, mai draga, am inceput sa-mi impun niste reguli in alimentatie, am inceput sa bag sucuri de fruste (ca mi-am luat storcator) si sper sa incep sa dau jos kile. Putem sa ne ajutam reciproc, daca vrei! Sa inceapa marea deskilogramizare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sanctus o gaseste la anticariatul de la Universitate, il stii tu, la 15 lei!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Loopoo: Sper ca tu nu esti asa puturos ca mine in privinta storcatorului. Eu cand stiu cat e de munca sa-l montez, sa-l demontez, sa-l spal, ma cam las pagubasa. Blenderul il folosesc dintre componentele lui, ca e mai comod.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Rudolph: da' cati ani ai de vorbesti deja cu nostalgie despre 20?:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Pai facem amandoi, mai draga, ba io, ba doamna... E, n-avem voie sa ne plictisim caci ne trebuie :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Este, totusi, IMHO, o diferenta imensa intre 20 de ani si 31 de ani !

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Rudolph: Multi inainte! Sincer, credeam ca esti mai mic decat mine, nu stiu de ce, dar asta era senzatia mea.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...