sâmbătă, 30 iulie 2011

Un an de...


Acum un an, pe 31 iulie, amandoi am spus „Da” in fata ofiterului de stare civila si am primit certificatul roz. Pana acum, niciunul nu i-a cautat termenul de expirare. Acum, dupa un an, m-am obisnuit de mult cu noul nume de familie, parte si datorita blogului, sau mai bine spus a blogurilor. Astfel am fost nevoita sa il folosesc si sa il vad atat de des, incat in scurt timp nu m-am mai simtit ciudat si nici nu m-am mai incurcat sa-mi spun noul nume, sa raspund la el. Inca nu am rezolvat toate modificarile, am neglijat sa-mi schimb un card pe care nu l-am mai folosit si intre timp a expirat, am neglijat sa le trimit alora de la pensii private copii dupa noile acte...am luat si plic, am pus si copiile, dar posta e departe...la parterul blocului.
Dar ce atata vorbarie inutila? Mai bine m-as pregati pentru a sarbatori in doi...hmmm...de fapt in trei, ca noi mai rar suntem doar doi, pret de o ora-doua, cat doarme cea mica fara sa se trezeasca...sa pun sampania la rece?...sau mai bine nu?

6 comentarii:

  1. Toate urarile de bine ce se cuvin la implinirea unui an de casnicie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa ne auzim la nunta de aur!, sau poate diamant.

    RăspundețiȘtergere
  3. Va dorim multi, multi, multi ani fericiti! Si cu extrem de multa dragoste! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa va fie bine in fiecare pas facut in doi.Cu dragoste sa va insotiti.

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani! Fie-va luuunng drumul casniciei, iar asfaltul autostradei vietii sa va fie impecabil!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...