luni, 11 iulie 2011

Saptamana noua...fara mine pe bloguri


Da, a venit si ziua plecarii mele...cel putin asa preconizam, sa plecam azi, dupa pranz...daca nu intervine altceva sa ne intarzie. Asa ca pentru mine tocmai incepe o saptamana agitata, in care nu sper sa ma odihnesc mai mult ca in week-end-ul ce a trecut...sa supraveghezi doua maimutele care se joaca prin ditamai curtea in care exista si posibile pericole acvatice, pe langa altele cu tepi sau colturi de beton ascutite, cu siguranta nu e prea odihnitor...aviz amatorilor de copii. J)) Abia acum inteleg de ce bunicii au mentinut mereu la tara cortina de vie in curte...tata nu are prea multe zone umbroase, cortina e prea mica, nu a intins-o peste toata curtea (nici nu avea cum, ca e mult prea lata).
Am cam multe de facut in orele ce urmeaza, partial pe afara, partial in casa. Sa stiti ca nu va las singuri, va las cateva articole. Am observat ca feed-ul sau cum ii spune pentru blogul meu nu s-a actualizat de ceva timp si nu stiu cum sa remediez acum problema, o voi face cand ma intorc...Acum trebuie sa-mi depasesc emotiile pe care mi le da parcurgerea unui drum atat de lung pe soselele patriei...cu bagajele nu ma mai stresez, le fac eu, ca doar nu pierd trenul, plecam cand suntem gata.
O sa-mi lipsiti, sa stiti...doar in wordpress vad ca pot accesa de pe telefon blogurile, asa ca e posibil sa mai fac pe acolo cate o vizita la cei care se stiu pe respectiva platforma.
O sa-mi lipseasca Bucurestiul, caci pentru mine aici a devenit acel „acasa” pe care il are sau il doreste fiecare...
Va doresc sa aveti o saptamana cat mai placuta, cu  multa inspiratie, sa am ce citi cand ma intorc...
Si ne „vedem” lunea viitoare, cu forte noi...ca proaspete nu se stie.

Un comentariu:

  1. Concediu placut!
    Am incercat sa-ti scriu urarea in timp util, insa de la servici nu pot face comentarii pe blogspot.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...