Dupa povestioara lui Mircea Vladut, am inceput sa ma intreb cum apare suferinta, cum prind viata emotiile in interiorul nostru…O anumita imagine da nastere anumitor trairi…imaginile sunt modul in care ne reprezentam noi anumite lucruri, anumite situatii…totul porneste de la ceea ce percepem noi, de la modul in care percepem anumite lucruri…e cunoscut faptul ca fiecare din noi isi creeaza propria imagine asupra aceluiasi lucru, chiar si atunci cand diferentele sunt insesizabile. Atunci cand noi dam lucrurilor, situatiei in care ne aflam, o nuanta intunecata, e firesc ca vor aparea emotiile negative, suferinta legata de acel fenomen…in sens invers, tot noi putem zugravi intr-o nuanta optimista ceva ce pentru altul pare dezastruos...atunci cand gandurile noastre sunt pozitive…nimic nu e doar bun sau doar rau, depinde doar de unghiul din care privesti, de ceea ce vrei sa vezi din acel lucru. Noi ne provocam singuri si suferinta si bucuria, pornind de la ceea ce vedem, de la modul in care privim ceea ce vedem…Daca vreti sa intelegeti mai bine, e musai sa cititi si povestioara…e un exemplu mai mult decat sugestiv.
Totusi, chiar daca alegem latura pozitiva a emotiilor, acestea pot avea o baza falsa. Noi ar trebui sa cautam ceea ce este adevarat, altfel traim in lumea unor iluzii. Chiar daca sunt iluzii placute, chiar daca sunt iluzii neplacute, ne putem insela groaznic, caci sunt doar niste iluzii! Tot vom suferi pana la urma, cand adevarul ne va tranti la pamant, atunci cand noi credeam altceva.
RăspundețiȘtergere