vineri, 22 aprilie 2011

Mi-e dor de albumele de fotografii...


...reale, nu virtuale. De cand a intrat in familie primul aparat foto digital, fotografiile pe hartie sunt piese rare. Sora-mea le-a facut bunicilor, care nu au calculator, cateva fotografii pe hartie de-ale nepotilor si stranepoatelor, sa aiba si ei cu ce se mandri. In rest, mii de fotografii zac pe cd-uri sau , in cazurile cele mai fericite, in sute de fisiere in calculator. De cate ori imi spun ca voi scoate poze pe hartie, aman pana si selectarea lor (ca doar n-am sa le scot chiar pe toate) din lipsa banilor...
intotdeauna se gaseste altceva mai important si fotografiile ajung iarasi undeva in coada clasamentului de prioritati. Nici macar poze de la botezul celei mici sau de la cununie nu am reusit sa scot...de cate ori merg la bunici, mi se solicita, dar nu am onorat cererea pana acum. Cand a implinit prichindica 1 an, am facut efortul de a selecta cateva fotografii reprezentative pentru fiecare luna, un fel de jurnal de bebelus in imagini...pe Facebook l-am postat...pe hartie...ioc.
Si e asa de placut sa rasfoiesti albume de fotografii peste ani...acum s-au adunat prea multe si e tot mai greu sa pun in practica ideea...

2 comentarii:

  1. Albumele de fotografii sunt ca niste carti create pentru a aduce în casa adevarate povesti ilustrate, pline de caldura, ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa zic si eu, ca trebuie sa ma hotarasc sa ma duc la cantru sa scot o parte dintre cele mai importante pe hartie, dar cine e mai putoare?

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...