miercuri, 15 decembrie 2010

Cum va pregatiti de sarbatori?

Oare ce vor insemna sarbatorile de iarna in conditiile in care anul asta romanii o duc mai rau decat in ceilalti ani?Bugetele familiilor de rand sunt grav afectate de reduceri salariale, de concedieri, incat imi imaginez ca si bugetul alocat cadourilor si meselor ce ar trebui sa fie imbelsugate-ca doar o data in an e Craciunul si Anul Nou-este mult redus, in multe cazuri chiar inexistent. Nu tu prime, nu tu al 13-lea salariu... Cu ce bani se pregatesc romanii sa intampine sarbatorile?Hypermarket-urile, desi sunt destul de pline, incat uneori gasim greu loc de parcare, parca nu mai sunt la fel de pline ca anul trecut, sau ca acum doi ani, cand, in ajun de Mos Nicolae, am putut vedea si eu ce inseamna hypermarket superaglomerat in Bucuresti. Noi iesim destul de des la plimbare in hypermarket de cand a dat frigul, chiar daca nu cumparam decat doua-trei produse din cosul zilnic, ca unde am putea scoate copilul la plimbare la o temperatura prietenoasa daca nu acolo?
Decoratiuni pentru brad...sunt bune si alea de anul/anii trecuti...bomboane de pom...hmmmm...cam scumpe...noroc de promotia de la bacania "din colt" care iti ofera un mic cadou daca faci cumparaturi de minim 10 lei. Asa am achizitionat cativa mosi de ciocolata sa am ce atarna in pom. Mancare traditionala...presupune o oarece cantitate de carne de porc daca vrei sa faci cateva feluri de mancare traditionala de Craciun...carnati, toba, caltabos si alte d-astea dupa care eu nu ma omor, dar sotul da. Insa noroc cu soacra...face ea toate minunatiile astea, ca eu mi-s prea tanara sa fiu atat de experta in ale gatitului. Cozonaci...parca de asta as face, nu mai vreau sa cumpar ca anul trecut unul plin de E-uri. Mama, ce bataie era pe cozonaci calzi in Carrefour anul trecut. Am mers si noi la cumparaturi cu bebele in marsupiu, avea 1 luna si un pic si am avut noroc pentru ca astfel m-am putut baga in fata sa apuc doi cozonaci fierbinti, doar nu era sa stau la coada cu bebelusul atarnat de gat.
Alte dulciuri,prajituri...ar insemna inca vreo cativa zeci de lei dati pe ingrediente..deci nu stiu daca vor fi...
Cat priveste cadourile...n-am pus bani deoparte...si nu stiu cati dintre noi au reusit s-o faca...rata, chirie, facturi...primeaza in fata cadourilor...ca nu ma executa nimeni silit si nu ma da nimeni afara din casa daca nu ma prezint cu traditionalul cadou.Voi lua macar la fetite cate ceva...cea mica nu intelege inca,e multumita cu orice, chiar si un carton sau o sticla de plastic pentru ea e cea mai frumoasa jucarie. Mai greu e cu cea mare care are dorinte costisitoare, vazute in spoturile publicitare de care abunda canalele de desene animate, dorinte ce depasesc 200 ron per bucata...deci e cam greu...dar vom vedea.
Stau insa si ma gandesc la copilasii necajiti care nu vor simti niciodata magia Craciunului asa cum o simteam eu cand eram copil si venea Mosul, mai bogat sau mai sarac, chiar daca nu aducea exact ceea ce ii scriam, reusea de fiecare data sa ma multumeasca, sa aduca bucurie si incantare in sufletul meu de copil. Cat mi-as dori ca Mos Craciun sa existe cu adevarat!Sa aduca fiecarui copilas cadouri dupa merit, in functie de cat de cuminte a fost fiecare. Si sa nu-i uite nici pe batranii care traiesc din pensii mizere si nu isi permit sa vada carnea nici macar de Craciun pe mesele lor, pe care si painea cu greu reusesc s-o mai puna.

marți, 14 decembrie 2010

Plimbatul dosarelor

De ce e totul atat de complicat cand ar putea fi foarte simplu? Ce ma nemultumeste pe mine in momentul asta (pentru ca vreau nu vreau, de asta depind rata, chiria si alte cheltuieli de luna asta) este procedura lunga si anevoiasa a transferului dosarului de indemnizatie si alocatie pentru cresterea copilului in cazul in care iti schimbi domiciliul dintr-un judet in altul cum a fost si este cazul meu.Pe 31 iulie m-am casatorit, iar in august mi-am schimbat domiciliul in alt judet. La sfarsitul lunii august instiintez AJPS Bacau despre asta pentru a face transferul dosarului.In septembrie primesc totusi bani si pentru august, apoi dosarul urmand sa fie trimis la AJPS Ilfov, dosar care ajunge undeva prin octombrie. Vorbesc cu o functionara de la AJPS Ilfov care imi spune ca e necesar sa merg la primaria de domiciliu( un alt drum pentru mine, pentru ca locuiesc cu chirie in Bucuresti si nu la adresa din buletin) sa mai completez o data o cerere asa cum am completat la Bacau. Ca apoi aceasta cerere sa plece de la primarie la ei dupa 10 noiembrie, iar banii sa ii primesc in decembrie. Ma mir ca nu a trebuit sa mai depun dosarul cu toate actele necesare inca o data, oricum eu aveam pregatite toate acele acte, pentru orice eventualitate, ca nu se stie niciodata ce ti se mai cere.Pentru a ajunge la primarie a trebuit sa se invoiasca sotul de la servici ca sa ma duca, alta varianta nu aveam cu bebe dupa mine. Acum stau si astept pentru ca banii inca nu au intrat pe card si ma intreb de ce trebuie sa se taraganeze astfel lucrurile, cand ar fi putut fi mult mai simplu. Din moment ce dreptul imi fusese stabilit in februarie la Bacau, de ce nu se putea transfera dosarul si face plata in continuare de catre cei de la Ilfov. O intreaga procedura complicata ce ar putea fi simpla, ca doar de aia exista calculatoare internet si sisteme informatice. Eu inteleg ca trebuie sa le mai dea de treaba si functionarilor, ca au prea multi si nu ar avea ce sa mai lucreze daca ar alege varianta simplificata.Dar totusi, 3 luni, pentru mutarea unui dosar si transferarea efectiva a platii de la o agentie judeteana la alta mi se pare cam mult. Ce face omul in tot acest timp? Se imprumuta, daca are de unde...daca nu...rabda...dar cheltuielile obligatorii nu suporta amanare.Aceeasi perioada de timp o asteapta mamica si atunci cand depune initial dosarul de indemnizatie si alocatie. Dureaza prea mult, cei care reglementeaza aceste aspecte nu se intreaba din ce traiesc aceste persoane cat timp freaca ei dosarele dintr-o parte in alta?

Bacaul in vremuri de demult




Pentru ca mi-a placut intotdeauna sa privesc in trecut, dincolo de imaginea actuala a locului, m-am gandit ca ar fi potrivita o mica incursiune prin orasul meu natal, asa cum arata el candva, cu multi multi ani in urma. Intrucat aceste imagini m-au impresionat atunci cand le-am gasit pe net, am gasit de cuviinta sa le postez si eu aici, pe blogul meu.











Pacat ca in Bacau s-au pastrat prea putine cladiri vechi.Mult prea putine pentru a avea un centru istoric sau ceva de genul asta. Aici sunt multe cladiri vechi, unele arata bine, au fost intretinute, renovate,reabilitate etc., altele stau sa cada. Dar inca mai exista. Din ce am vazut in aceste imagini, Bacaul de odinioara pare un oras frumos, sau poate ca doar eu, privind aceste imagini dupa zeci de ani de cand au fost imortalizate, il vad asa, mirosind parca a carti vechi, ingalbenite de timp, a plante uscate si poate si putin a mucegai.
Si imi amintesc de versurile lui Bacovia, ce se gaseau pe placa de sub salcia taiata de curand din Parcul Trandafirilor...
      Cand am plecat din Bacau
      Gradina publica plangea
      Cu lacrimi de ploaie
       Iar eu de-atunci
       Plecat am fost
       Plecat voi fi mereu
(daca am gresit cu ceva, imi cer scuze, le-am scris din memorie)
Parca privesc un cu totul alt oras, caci azi nu mai pastreaza nimic din aspectul ce il avea odinioara...

joi, 9 decembrie 2010

update

S-a adoptat ordonanta privind modificarea indemnizatiei, cu doua variante, un fel de ghiveci legislativ ca sa zic asa. Parintii pot opta de la bun inceput pentru una din cele doua variante disponibile: fie 1 an cu o indemnizatie de maxim 3400 lei, fie 2 ani cu o indemnizatie de maxim 1200 lei. Aceasta masura le afecteaza pe mamicile cu salarii de peste 1600 lei, care vor fi nevoite sa aleaga intre a sta mai mult cu copilul pe bani putini, sau a sta mai putin cu copilul pe bani mai multi.Ce mare econimie au facut, nu inteleg, avand in vedere ca 60 % din mamici iau indemnizatia minima de 600 lei, daca mai adaugam si procentul celor cu indemnizatie intre 600 si 1200 lei, nu mai raman asa multe mamici si deci economia e nesemnificativa. Daca as fi fost o gravida, i-as fi dat in judecata pentru stresul provocat in ultimele doua saptamani sau cat o fi fost toata nebunia asta cu modificarea. I-as fi dat in judecata pentru ca din cauza stresului as fi putut avorta sau naste prematur, dupa caz.Ce s-a vrut de fapt cu acest circ?

Sunt mamele niste puturoase care mulg banii statului?

M-a oripilat sa constat zilele astea, lecturand comentariile conationalilor mei la un articol privind reducerea concediului pentru cresterea copilului, publicat pe site-ul realitatea.net, ca asta este parerea multora. Comentarii cu iz pedelist pline de rautate la adresa unor femei care nu doresc decat sa-si poata creste linistite copiii in conditii umane.Si care nu primesc pomana de la stat prin aceasta indemnizatie, nu sunt asistate social asa cum sunt tiganii ce primesc ajutor social la volanul BMW-ului sau Mertzanului si de care nu se ia mai nimeni.Ele au cotizat ani la rand, cele mai multe dintre ele, pentru ca la un anumit moment in viata lor, sa poata fi alaturi de copiii lor in cele mai importante momente din viata acestora, in perioada de formare a acestor copilasi, cand mama este fiinta prin care lumea prinde contur in ochii lor.Putine sunt cele care au cotizat doar acel an minim prevazut de lege.Si pornind de la acele cazuri se generalizeaza ca mamele primesc pomana din partea statului. Dar nimeni nu vede ca marea parte a mamelor au cotizat ani de zile pana au considerat ca au ajuns intr-un punct stabil al carierei lor si au decis sa faca un copil.
Multi habar nu au ca  aceasta indemnizatie primita de mame este o consecinta a contributiilor obligatorii la asigurarile sociale. Mai precis, ea se poate asemana cu pensia, cu somajul si alte situatii in care persoana nu mai poate munci.
Multi considera prea mare perioada de 2 ani, aducand ca argumente exemple din alte tari in care aceasta perioada este mult mai scurta. Uita insa ca noi, ca tara, nu avem alternative pt copilasii mai mici nu de 2, ci de 3 ani. Cresele sunt foarte putine. Construirea de noi crese intr-o perioada de 1 an, plus formarea de personal specializat care sa se ocupe de acesti copii, mi se pare irealizabil.In orice caz, daca se doreste modificarea acestui sistem, trebuiau intai infiintate aceste crese si formarea personalului corespunzator, basca instruirea de bone profesioniste, pentru a urma modelul occidental. La noi nu, se da legea, apoi se trece la gasirea de solutii. Mi se pare nedrept fata de mamele care sunt acum insarcinate, care au luat aceasta decizie de a avea un copil facandu-si anumite planuri, avand in vedere prevederile legii actualmente in vigoare. Daca prevederile noi s-ar aplica mamelor ce raman insarcinate de acum incolo, ar fi altceva, pentru ca ar lua decizia de a avea un copil in functie de posibilitatile de a-l creste, de a se ocupa de el in viitor. Si sunt sigura ca nu vor mai fi atat de multe. Va creste vanzarea de prezervative, de pilule contraceptive, sterilete, diafragme si alte metode contraceptive.
Si pentru a nu abandona ideea de baza de la care am pornit scrierea acestui articol, de ce sunt mamele considerate niste puturoase care mulg banii statului?

luni, 6 decembrie 2010

....

Cu cat ma uit mai mult la tv cu atat mai mult ma apuca nervii vazand cat cinism exisa in cei alesi...de cine i-o fi ales (ca eu una nu mi-am miscat fundul la sectia de votare...din motive evidente...nu aveam pe cine sa pun stampila). Nu stiu de unde sa mai taie ca sa faca rost de bani...si de unde e mai usor sa tai decat de la mame si copii, de la pensionari...mai nou Marinarul vrea sa ia 5,5 % din pensiile de peste 740 lei sub forma de contributii la asigurarile de sanatate. Tot el le sugereaza alorlalti din gasca lui de hoti sa reduca durata concediului pentru cresterea copilului la 1 an pentru ca nu sunt bani.Economia care s-ar face e insignifianta la nivelul bugetului.Dar daca macar o mica parte din economia subterana ar fi scoasa la suprafata, ar aparea bani.Insa acest lucru e ceva imposibil,nu? De ce sa le opreasca CAS pensionarilor? Nu au platit destul cat au muncit?

Plimbare cu nervi

A-ti scoate copilul mic la plimbare cu caruciorul in Bucuresti poate fi o adevarata aventura uneori. Mai ales daca nu ai un parc in apropiere unde sa ajungi cat mai repede fara sa intampini prea multe obstacole. Sau daca trebuie sa ajungi undeva la o distanta ceva mai mare si alegi sa mergi pe jos. De ce? ...pentru ca lipsa locurilor de parcare, dar si nesimtirea soferilor care isi lasa masinile pe unde apuca te obliga sa mergi pe carosabil ca deh, pe trotuar nu ai pe unde din cauza lor. In cazurile fericite in care soferii care parcheaza pe trotuare se gandesc sa lase ceva loc liber prin care o persoana sa poata trece, mai inghesuit, ce-i drept, nu poti incapea cu caruciorul. Spun cazuri fericite pentru ca de multe ori nu poti trece nici fara carucior, caci sunt "destepti" care blocheaza toata latimea trotuarului. Nu de putine ori am intalnit in Piata Victoriei, colt cu str. Buzesti o gramada de masini parcate pe trotuar, la o distanta infima una de cealalta, printre care turma de pietoni scapata de la semafor cu greu isi facea loc sa treaca, creandu-se o aglomeratie nedorita. Va inchipuiti cum reuseam eu sa trec avand caruciorul de impins...imi incercam norocul pe langa fiecare masina pana reuseam sa gasesc un spatiu suficient de mare sa pot trece. Noroc ca la drumuri din astea imi iau caruciorul sport, cel mare fiind mult mai greu de strecurat prin asemenea locuri. Sa va mai spun si de cei care parcheaza in dreptul trecerii de pietoni, unde bordura de regula este mai aproape de nivelul strazii? iar eu trebuie sa ocolesc una, doua, trei masini pana gasesc un loc pe unde sa pot urca pe celalalt trotuar, in timp ce sunt amenintata de pericolul ca o masina sa vina si sa nu poata trece de mine? plus ca urcarea pe trotuar nu mai e atat de usoara ca prin locurile special amenajate, caci bordura este inalta...si uite asa fac muschi si mai ales imi fac nervi incercand sa ajung undeva...

duminică, 5 decembrie 2010

Nu va bateti joc de copilasii nostri!!!

Ca mamica aflata in concediu pentru cresterea copilului pana la 2 ani,nu pot sa nu fiu afectata de ceea au de gand netrebnicii din fruntea tarii in ceea ce priveste acest concediu, subiect dezbatut asiduu in ultimele saptamani in presa. Este o dovada de crasa incompetenta sa te gandesti macar ca ai putea reduce durata acestui concediu cand, in tara noastra, ar fi de preferat o prelungire a acestuia pana la 3 ani.Pentru ca abia de la aceasta varsta exista alternative cat de cat viabile.Desi sunt destul de putine, gradinitele oricum sunt in numar mai mare decat cresele.In principiu, de la 3 ani, majoritatea mamicilor s-ar putea reintoarce linistite la lucru. Or, de la 1 an, unde Doamne iarta-ma sa duci copilul? Cu cine sa il lasi? Avem crese? Chiar daca am avea suficiente, se stie cat de des se imbolnavesc copilasii la cresa la varste astfel de fragede si astfel nu s-ar rezolva nimic. Mamica reintoarsa in campul muncii ar fi nevoita sa isi ia n concedii pt ingrijirea copilului bolnav. Bone- prea putine persoane isi permit sa angajeze una, si daca avem in vedere si lipsa de pregatire certificata a acestora, constatam ca nu reprezinta o alternativa optima. Insa cel mai puternic argument in favoarea mentinerii macar pana la 2 ani a duratei acestui concediu il reprezinta, dupa parerea mea, faptul ca, la o varsta atat de mica, un copil are nevoie de mama lui pentru a se dezvolta normal. Un numar considerabil de copilasi sunt alaptati si dupa varsta de 1 an, dar daca acest fapt nu e de natura a convinge,sa se tina cont macar de faptul ca de la 1 an la 2 ani, copilul face cele mai importante achizitii cognitive, acum face primii pasi, invata primele sale cuvinte,invata sa se joace,  sa recunoasca obiectele din jurul sau. Si cine ii poate fi alaturi copilului in aceasta etapa importanta a vietii lui, daca nu mami?

vineri, 3 decembrie 2010

Aveam de toate...dar n-aveam blog...

...deci...m-am hotarat sa imi fac si eu unul, ca doar nu degeaba ma plimb zilnic prin paginile internetului. Si, cum adesea ma trezeam vorbind cu mine insami, in timp ce ma plimbam prin cartier impingand una bucata carucior cu una bucata bebe, ca si cum as fi scris intr-o carte, m-am gandit ca macar pot asterne acele ganduri pe paginile unui blog. e gratis si usor de pus in practica.Si acum, ca a dat frigul si plimbarile noastre prin cartier vor fi mai rare si, mai ales, mai scurte, n-o sa mai am cu cine sporovai vrute si nevrute pe banca, in fata blocului.Asa ca ii voi plictisi pe cei ce vor avea rabdarea sa citeasca ce scriu eu aici, cand imi vine inspiratia.
Sunt o moldoveanca stramutata la Bucuresti si despre asta as putea scrie destule...Cum vad eu capitala, ca una ce nu-mi doream sa locuiesc aici vreodata,pana l-am cunoscut pe sotul meu.Dar viata te poarta pe unde vrea ea si pe mine m-a adus in acest oras despre care in urma cu doi ani credeam ca e prea aglomerat pentru gusturile mele. De fapt inca il consider un oras prea aglomerat, dar acum m-am obisnuit cu aceasta agitatie, si Bacaul imi pare foarte linistit, o liniste ce uneori mi se pare apasatoare.M-am obisnuit sa aud zi si noapte trenurile si forfota de masini, si mai ales ambulantele in miez de noapte cu semnalul acustic pornit.Cand merg la Bacau, imi lipseste aceasta agitatie.
Pe langa agitatie si aglomeratie, Bucurestiul mi se mai pare si murdar, pentru ca nimeni nu tine cont de nimic si de nimeni, daca le spui puradeilor din spatele blocului de curatenie, iti vor rade in nas si se vor apuca sa faca si mai multa mizerie.Pentru ca asta e un mod de a-si arata unul altuia cat sunt ei de "smecheri".
Cu toate astea, Bucurestiul are si multe locuri frumoase, pe care imi place sa le vad, unele cunoscute lumii, altele mai putin cunoscute, ce isi dezvaluie frumusetea doar in ochii celor ce vor sa o vada. Sunt multe case vechi, cele mai multe neintretinute, unele se tin inca bine, altele stau sa pice.Fiecare din ele are propria sa poveste.Daca privesti cu atentie zidurile, ferestrele prafuite si uitate de lume, iti vor spune povestea lor,a celor ce au trait acolo, sau macar te vor face sa ti-o imaginezi. Nu stiu de ce, de cate ori privesc o casa veche, imi inchipui ca acolo a locuit o batrana,un batran sau niste batrani.Poate din cauza  vechimii asociez casa cu batranetea, mi-e greu sa imi imaginez doi tineri indragostiti sau o familie tanara cu copii locuind acolo.
Intr-o zi,pe cand ma intorceam din zona pietei 1 mai, pe o straduta laturalnica, in curtea unei case vechi, cu o usa mare de fier si sticla, era o batranica careia o alta femeie mai tanara ii dadea ceva prin gard si stateau de vorba.Batranica nu a deschis poarta deloc. M-am gandit ca poate i-o fi teama de lumea din afara acelei curti, si se proteja as acum putea, in spatele gardului de fier, in casuta ei mancata de ani, de vant si ploi. Dar paote n-o fi fost asa...cine stie?
Asa imi place sa ma plimb pe astfel de stradute, linistite, cu case vechi si noi, sa le privesc, sa le compar, sa decopar o alta fata a Bucurestiului.
Imi place Calea Victoriei si as vrea sa o strabat pe jos de la un capat la altul.pana acum nu am reusit decat partial.Mai mult am mers cu masina, dar pe jos e altceva. Poate cand va mai creste bebelina si isi va rari somnurile, voi avea timp pentru o astfel de incursiune la care visez de mult.

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...